Calendar

August 2017
M T W T F S S
« Jul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Aboneaza-te!

Pentru a te abona la newsletter-ul nostru indraznet, introdu adresa ta de email mai jos. Un email de confirmare va fi trimis!

 

 ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ DATĂ DE MINISTERUL MUNCII

 privind modificarea şi completarea Legii nr.62/2011

Legea dialogului social

TITLUL I – dispoziţii generale cuprinzând art.1 se abrogă

TITLUL II cuprinzând art.2 – art.53 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL II

Organizaţiile sindicale CAPITOLUL I Sectiunea 1 Dispoziţii generale Art. 1

Nota de Fundamentare modificare L 62 din 2011 a Dialogului Soacial

(1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor angajatilor prevăzute în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă, precum şi în scopul promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor acestora.

(2) Organizaţiile sindicale sunt independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de patronate.

Art. 2

(1) Persoanele încadrate în muncă, funcţionarii publici şi functionarii publici cu statut special, persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii încadraţi în muncă, zilierii şi persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie şi să adere la o organizaţie sindicală.

(2) Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi dintr-o unitate angajatoare sau din unităţi angajatoare diferite ale aceluiaşi sector de activitate.

(3) Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizaţie sindicală.

(4) O persoană poate face parte în acelaşi timp numai dintr-o singură organizaţie sindicală la acelaşi angajator.

Art. 3

Angajaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizaţii sindicale, fără a fi necesară încuviinţarea prealabilă a reprezentanţilor lor legali.

Art. 4

Pensionarii şi şomerii pot rămâne membri într-o organizaţie sindicală, conform statutului organizaţiei ai căror membri sunt.

Art. 5

Persoanele care deţin funcţii de demnitate publică conform legii, magistraţii, personalul militar activ din aparatul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi din unităţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaţii sindicale.

Secţiunea a 2-a

Statutele organizaţiilor sindicale

Art. 6

Constituirea, organizarea, funcţionarea, reorganizarea şi încetarea organizaţiei sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi, cu respectarea prezentei legi. În absenţa unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea şi încetarea activităţii organizaţiei sindicale, se vor aplica dispoziţiile de drept comun privind reorganizarea şi încetarea persoanelor juridice.

Art. 7

(1) Statutele organizaţiilor sindicale cuprind prevederi cel puţin cu privire la:

a) scopul constituirii, denumirea şi sediul organizaţiei sindicale;

b) modul în care se dobândeşte şi încetează calitatea de membru al organizaţiei sindicale;

c) drepturile şi îndatoririle membrilor;

d) organul de conducere abilitat cu privire la stabilirea nivelului şi modului de încasare a cotizaţiei, precum şi de repartizare a acesteia;

e) organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere sau de numire, precum şi de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor;

f) condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea statutului şi de adoptare a hotărârilor;

g) mărimea şi compunerea patrimoniului iniţial;

h) fuziunea, divizarea, sau încetarea organizaţiei sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului, cu specificarea că bunurile date în folosinţă de către stat vor fi restituite acestuia.

(2) Statutele nu pot să conţină prevederi contrare Constituţiei şi legilor în vigoare.

Art. 8

(1) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi elabora reglementări proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune şi de a se afilia.

(2) Este interzisă autorităţilor publice, angajatorilor şi organizaţiilor acestora orice intervenţie de natură să limiteze ori sa întrerupă exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Secţiunea a 3-a

Conducerea organizaţiilor sindicale

Art. 9

Pot fi alese sau numite în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale persoane care au capacitate de exerciţiu deplină şi nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesiune de natură aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

Art. 10

(1) Membrilor organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.

(2) În sensul dispoziţiilor alin. (1), conducerile organizaţiilor sindicale au acces în unităţile în care au membri ori de câte ori este nevoie. Pe perioada prezenţei în unitate se va respecta Regulamentul intern.

Art. 11

(1) În timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanţilor aleşi sau numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor sau pentru necorespundere profesională, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale.

(2) Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă, atât ale reprezentanţilor aleşi sau numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cât şi ale membrilor de sindicat, din iniţiativa angajatorului, pentru motive care privesc activitatea sindicală.

(3) Sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor alin. (1) cei care au fost revocaţi din funcţiile sindicale de conducere alese sau numite deţinute, pentru încălcarea prevederilor statutare sau legale.

(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici şi ale funcţionarilor publici cu statut special.

Art. 12

(1) Pe perioada în care persoana aleasă sau numită în organul de conducere este salarizată de organizaţia sindicală contractul sau individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta îşi păstrează funcţia şi locul de muncă avute anterior, precum şi vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în funcţia publică deţinută, în condiţiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată.

(2) La revenirea în funcţia şi locul de muncă avute anterior, persoanei aflate în situaţia prevăzută la alin. (1), i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic decât cel ce putea fi obţinut în condiţii de continuitate în funcţia şi locul de muncă respective.

Art. 13

Prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin acordurile colective de muncă, se pot stabili, în condiţiile legii, şi alte măsuri de protecţie în afară celor prevăzute la art. 11, alin. (1), (2) şi (4) şi la art. 12, pentru cei aleşi sau numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.

Art. 14

Organul de conducere al organizaţiei sindicale are obligaţia de a ţine o evidenţă a numărului de membri, a încasărilor şi cheltuielilor de orice fel.

Secţiunea a 4-a

Dobândirea personalităţii juridice

Art.15

(1) Pentru dobândirea personalităţii juridice de către sindicat, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie sa depună o cerere de înscriere la judecătoria în a carei rază teritorială îşi are sediul acesta.

(2) La cererea de înscriere a sindicatului se anexează originalul şi două copii certificate pentru conformitate, pe fiecare pagină, de către împuternicitul special de pe următoarele acte:

a) procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de cel puţin 15 membri fondatori ;

b) statutul sindicatului;

c) lista membrilor din organul de conducere al sindicatului, cu menţionarea numelui, prenumelui, funcţiei ocupate, codului numeric personal, profesiunii şi domiciliului;

(3) Originalele actelor prevăzute la alin. (2) nu trebuie să îmbrace forma autentică.

Art. 16

(1) Judecătoria competentă este obligată ca în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii de înscriere, să examineze:

a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 15, alin. (2);

b) dacă statutul sindicatului este conform prevederilor legale în vigoare.

 

(2) În cazul în care constată că cerinţele legale pentru constituirea sindicatului nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special, căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mult 7 zile, a neregularităţilor constatate.

(3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.

(4) Instanţa pronunţă o hotărâre de admitere sau de respingere a cererii.

(5) Hotărârea judecătoriei se comunică în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.

Art. 17

(1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.

(3) Recursul se judecă cu citarea împuternicitului special în termen de 30 de zile. Instanţa de recurs redactează decizia şi restituie dosarul judecătoriei în termen de 5 zile de la pronunţare.

Art. 18

(1) Judecătoria este obligată sa ţină un registru special al sindicatelor, în care se înscriu: denumirea şi sediul sindicatului, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii de dobândire a personalităţii juridice.

(2) Înscrierea în registrul special al sindicatelor prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de judecătorie.

(3) Certificatul de înscriere al sindicatului în registrul special al judecătoriei se comunică acestuia în termen de 5 zile de la înscriere.

Art. 19

Sindicatul dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special prevăzut la art. 18, alin. (1) a hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii.

Art. 20

Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, pe care judecătoria certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse, se restituie sindicatului. Al doilea exemplar al tututor actelor prevăzute la art. 15, alin. (2), vizate de judecătorie, se va păstra în arhiva acesteia.

Art. 21

(1) Sindicatele sunt obligate să aducă la cunostinţa judecătoriei unde s-au înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioara a statutului, precum şi orice schimbare în compunerea organului de conducere.

(2) Instanţele prevăzute la alin. (1) sunt obligate sa menţioneze în registrul special prevăzut la art. 18, alin. (1) modificările din statut, precum şi schimbările din compunerea organului de conducere al organizaţiei sindicale.

(3) Cererea privind modificarea Statutului şi/sau a organelor de conducere ale sindicatului va fi însoţită de următoarele documente în două exemplare, certificate pentru conformitate pe fiecare pagină de către împuternicitul special desemnat de organul de conducere:

a) procesul verbal al şedinţei statutare a organului abilitat să hotărască modificarea Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;

b) copie după hotărîrea judecătorească de dobândire a personalităţii juridice şi copie după ultima hotărâre judecătorească de modificare a statutului sau a compunerii organelor de conducere, după caz;

c) Statutul în forma modificată, după caz;

d) lista cu membrii organului de conducere care va cuprinde, numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul şi funcţia, după caz.

Art. 22

Sindicatele legal constituite se pot afilia la federaţii sindicale din acelaşi sector de activitate.

Secţiunea a 5-a

Patrimoniul organizaţiei sindicale

Art. 23

Bunurile mobile şi imobile din patrimoniul sindicatelor pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fără a putea fi împărţite între aceştia.

Art. 24

(1) Organizaţiile sindicale pot dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, la valoarea de evidenţă contabilă, orice fel de bunuri mobile şi imobile necesare realizării scopului pentru care sunt înfiinţate.

(2) Unităţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure dotările necesare desfăşurării activităţii prevăzute de lege.

(3) Pentru spaţiile din imobilele aflate în domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea federaţii şi confederaţii sindicale legal constituite şi reprezentative conform legii, precum şi uniunile judeţene ale acestora, se vor încheia contracte de comodat. Contractele de comodat se încheie pe durata existenţei organizaţiilor.

(4) Pentru construirea de sedii proprii confederaţiile şi federaţiile sindicale reprezentative pot primi, în condiţiile prevăzute de lege, în concesiune, terenuri din proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentă.

(5) Bunurile şi serviciile care fac obiectul activităţii sindicale sunt scutite de TVA.

 

Art. 25

Bunurile mobile şi imobile dobândite de către o organizaţie sindicală în condiţiile prevăzute de lege, necesare întrunirilor acesteia, bibliotecii sau cursurilor de pregătire şi perfecţionare a membrilor organizaţiilor sindicale, nu pot fi urmărite.

Art. 26

(1) Cotizaţia plătită de membrii de sindicat se reţine pe statul de plată şi este deductibilă din baza de calcul a impozitului pe venit, până la 2% din venitul brut realizat.

(2) Notificarea scrisă înaintată de sindicatul unităţii angajatoare, privind reţinerea cotizaţiei pe statul de plată, semnată şi de membrii de sindicat, constituie titlu executoriu.

(3) În baza notificării prevăzute la alin. (2), unitatea angajatoare va vira cotizaţia încasată în contul sau după caz conturile indicate de sindicat.

 

Art. 27

(1) Controlul activităţii financiare proprii a organizaţiilor sindicale, precum şi a unităţilor economico-sociale ale acestora se realizează prin comisia de cenzori care funcţionează potrivit statutului.

(2) Organele administraţiei de stat competente potrivit legii, pot controla doar plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat.

Art. 28

În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, organizaţiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin mediere sau arbitraj, petiţia, pichetul de protest, mitingul, demonstratia şi greva, potrivit statutelor proprii şi în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 29

(1) Organizaţia sindicală poate, în condiţiile prevăzute de statut:

a) să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;

b) să constituie case de ajutor proprii;

 

c) să editeze şi să tipărească publicaţii proprii, în vederea creşterii nivelului de cunoaştere al membrilor săi şi pentru apărarea intereselor acestora;

d) să înfiinţeze şi să administreze, în condiţiile legii, în interesul membrilor săi, unităţi de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul activităţii sindicale, unităţi economico-sociale, comerciale, de asigurări, precum şi bancă proprie pentru operaţiuni financiare în lei şi în valută;

e) să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;

f) să organizeze şi să sprijine material şi financiar activitatea sportivă în asociaţii şi în cluburi sportive, precum şi activităţi cultural-artistice.

g) să organizeze şi să desfăşoare cursuri de pregătire şi calificare profesională.

 

(2) În vederea realizării activităţilor prevăzute la alin. (1), sindicatele au dreptul, în condiţiile legii, la obţinerea de credite.

Secţiunea a 6-a

Atribuţiile organizaţiilor sindicale

Art. 30

(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

 

Art. 31

Organizaţiile sindicale pot adresa autorităţilor publice competente, potrivit art. 73 din Constituţia României, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.

Art. 32

(1) Angajatorii vor invita delegaţii desemnaţi de organizaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie sau în alte organe asimilate acestora, la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.

(2) În scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor, organizaţiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizaţiile acestora informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în condiţiile legii, precum şi cele privind constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătăţii şi securităţii în muncă şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale.

(3) Hotărârile consiliului de administraţie sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizaţiilor sindicale, în termen de 48 de ore de la data desfăşurării şedinţei.

 

Art. 33

Organizaţiile sindicale constituite prin asociere, potrivit art. 44, alin. (2) şi (3), la cererea organizaţiilor sindicale din compunerea lor, pot delega reprezentanţi care să trateze cu conducerile administrative ale unităţilor, să le asiste sau să le reprezinte interesele acestora în toate situaţiile.

Secţiune a 7-a

Raporturile organizaţiilor sindicale cu membrii lor

Art. 34

Raporturile dintre organizaţiile sindicale şi membrii lor sunt reglementate prin prezenta lege şi prin statutele acestora.

Art. 35

(1) Membrii unei organizaţii sindicale au dreptul de a se retrage din organizaţia sindicală fără a avea obligaţia de a arăta motivele.

(2) Membrii care se retrag din organizaţia sindicală nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizaţie sau a sumelor ori bunurilor donate.

 

Art. 36

(1) Membrii aleşi sau numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul acestora pot fi salarizaţi din fondurile organizaţiei sindicale sau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil.

(2) În funcţiile de specialitate care necesită o calificare superioară pot fi angajaţi şi salariaţi ai altor unităţi, precum şi pensionari, urmând ca aceştia să îşi desfăşoare activitatea în afara programului de muncă.

(3) Persoanele încadrate potrivit alin. (2) pot cumula, în condiţiile prevăzute de lege, salariul şi, după caz, pensia cu veniturile obţinute din activitatea prestată la organizaţia sindicală.

 

Art. 37

(1) Membrii aleşi sau numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 5 zile pentru activităţi sindicale.

(2) Zilele pentru activităţi sindicale se reportează lunar şi se cumulează anual.

(3) Numărul de zile cumulate pe an şi beneficiarii acestora vor fi stabilite prin hotărâre a organului de conducere al organizaţiei sindicale. Hotărârea se comunică în scris,angajatorului în termen de cinci zile de la adoptare.

(4) Modalitatea de plată a zilelor afectate pentru activităţi sindicale se stabileşte prin contractele colective de muncă aplicabile.

 

Secţiunea a 8-a

Reorganizarea şi dizolvarea organizaţiilor sindicale

Art.38

(1) Fuziunea dintre două organizaţii sindicale de acelaşi nivel se poate face prin:

a) – absorbţia unei organizaţii sindicale de către o altă organizaţie sindicală de acelaşi nivel;

b) – prin contopirea a două sau mai multe organizaţii sindicale de acelaşi nivel pentru a alcătui o organizaţie sindicală nouă pe nivelul respectiv.

(2) Decizia de fuziune se ia prin hotărârea organelor de conducere abilitate statutar ale fiecărei organizaţii sindicale implicate în fuziune.

(3) În cazul fuziunii, drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel înfiinţate.

(4) Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile Codului Civil.

Art. 39

Organizaţiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea membrilor sau a delegaţilor acestora, adoptată conform statutelor proprii.

Art. 40

(1) În cazul dizolvării, patrimoniul organizaţiei sindicale se împarte conform dispoziţiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotărârii adunării de dizolvare.

(2) Dacă statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului şi nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotărâre în aceasta privinţă, tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti, sesizat de oricare membru al organizaţiei sindicale, hotărăşte asupra distribuirii patrimoniului, atribuindu-l unei organizaţii din care face parte sindicatul sau, dacă nu face parte din nici o organizaţie, unei alte organizaţii sindicale cu specific asemănător.

Art.41

(1) În termen de 5 zile de la data stabilită pentru dizolvare, conducătorii organizaţiei sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să ceară instanţei judecătoreşti competente, care a operat înscrierea ei în registrul special ca persoana juridică, sa facă menţiunea dizolvării organizaţiei sindicale.

(2) După împlinirea termenului de 5 zile orice persoană interesată din rândul membrilor organizaţiei sindicale poate să ceară instanţei judecătoreşti competente efectuarea menţiunii prevăzute la alin. (1).

(3) Aceasta menţiune se va face pe pagina şi la locul unde s-a făcut înscrierea în registrul special.

Art. 42

Organizaţiile sindicale nu pot fi dizolvate şi nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziţie ale autorităţilor administraţiei publice sau ale patronatelor.

Art. 43

În cazul reorganizării unei organizaţii sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se iau de către organele de conducere ale acesteia, dacă statutul nu prevede altfel. Secţiunea a 9-a Forme de asociere şi structurare ale organizaţiilor sindicale

Art. 44

(1) Sindicatele legal constituite se pot asocia după criteriul sectoarelor de activitate.

 

(2) Două sau mai multe sindicate constituite din acelasi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.

(3) Două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale.

(4) Federaţiile şi confederatiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale.

(5) Un sindicat sau o federaţie sindicală nu se pot afilia decât la o singură organizaţie sindicală de rang superior.

 

Art. 45

(1) Federaţiile şi confederaţiile constituite prin asociere, potrivit art. 44, alin. (2) şi (3), dobândesc personalitate juridică potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

(2) În vederea dobândirii personalităţii juridice, împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei, desemnat prin procesul verbal de constituire a respectivei organizaţii, va depune la Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, o cerere pentru dobândirea personalităţii juridice. Cererea va fi însoţită de originalul şi două copii certificate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de împuternicitul ale următoarele acte:

a) procesul verbal de constituire a federaţiei sau confederaţiei,;

b) hotărârile organizaţiilor sindicale de a se asocia într-o federaţie sau confederaţie, semnate de reprezentanţii legali ai acestora;

 

 

c) copii ale hotărârilor judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice, rămase definitive, ale organizaţiilor sindicale care se asociază;

d) statutul federaţiei sau confederaţiei constituite;

e) lista membrilor din organul de conducere, conţinând numele, prenumele, codul numeric personal şi funcţia.

 

Art. 46

Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 44, alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federaţiei sau a confederaţiei sindicale care a hotărât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei va depune o cerere de dobândire a personalităţii juridice la secţiile/completele specilalizate în soluţionarea litigiilor de muncă şi de asigurări sociale de pe lângă tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are sediul uniunea, însoţită de urmatoarele acte în două exemplare, în copie certificată pentru conformitate cu originalul după :

a) hotărârea federaţiei sau a confederaţiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului;

b) statutul federaţiei sau confederaţiei;

c) hotărârea judecătorească de dobândire a personalităţii juridice a federaţiei sau confederaţiei, rămase definitive, precum şi după ultima hotarare judecătorească de modificare a statutului;

d) Statutul Uniunii Sindicale Teritoriale;

e) lista membrilor din organul de conducere, conţinând numele, prenumele, codul numeric personal şi funcţia;

f) actele prevăzute la lit. a)-d) nu trebuie să îmbrace formă autentică.

 

Art. 47

(1) Tribunalul competent prevăzut la art. 45 alin. (2) şi la art. 46, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:

a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 45 alin. (2) sau la art. 46, după caz;

b) dacă statutele organizaţiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.

 

(2) În cazul în care constată că cerinţele legale pentru constituirea organizaţiilor sindicale nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 45 alin. (2) şi la art. 46, căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mult 7 zile, a neregularităţilor constatate.

(3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevăzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.

(4) Instanţa pronunţa o hotărâre motivată de admitere sau respingere a cererii.

(5) Hotărârea tribunalului se comunică semnatarului cererii, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.

Art. 48

(1) Hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.

(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului special, în termen de 30 de zile. Instanţa de recurs redactează decizia şi restituie dosarul tribunalului, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Art. 49

(1) Tribunalele sunt obligate să ţină un registru special al federaţiilor, confederaţiilor sindicale şi uniunilor teritoriale ale acestora, în care vor consemna: denumirea şi sediul organizaţiilor sindicale constituite prin asociere, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de dobândire a personalităţii juridice.

(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de tribunal.

(3) Certificatul de înscriere al federaţiei, confederaţiei şi al uniunii sindicale teritoriale în registrul special al tribunalului se comunică acestora în termen de 5 zile de la înscriere.

Art. 50

Organizaţia sindicală constituită prin asociere dobândeşte personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice.

Art. 51

Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, pe care tribunalul certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizaţiei sindicale iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 45, alin. (2) sau la art.46, în copii semnate de împuternicitul special pentru conformitate şi vizate de tribunal, se va păstra în arhiva acestuia.

Art. 52

(1) Organizaţiile sindicale constituite prin asociere sunt obligate să aducă la cunoştinţa tribunalelor judeţene sau Tribunalului Municipiului Bucureşti, unde s-au înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutelor, precum şi orice schimbare în compunerea organelor de conducere.

(2) Cererea privind modificarea Statutului şi/sau organelor de conducere ale federaţiilor, confederaţiilor sindicale şi uniunilor teritoriale ale acestora, va fi însoţită de următoarele documente în două exemplare, certificate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de către împuternicitul special desemnat de organul de conducere:

a) procesul verbal al şedinţei statutare a organului abilitat să hotărască modificarea Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere ;

b) copie după hotărîrea judecătorească de dobândire a personalităţii juridice şi copie după ultima hotărâre judecătorească de modificare a statutului sau a compunerii organelor de conducere, după caz ;

c) statutul în forma modificată, după caz;

d) lista cu membrii organului de conducere care va cuprinde, numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul şi funcţia, după caz.

(3) Actele depuse de federaţii şi confederaţii pentru susţinerea cererilor de la alin.(2), nu trebuie să îmbrace forma autentică.

(4) Instanţa este obligată să menţioneze în registrul special modificările din statut, precum şi schimbările din compunerea organului de conducere al organizaţiei sindicale.

 

Art. 53

Organizaţiile sindicale se pot afilia la organizaţii similare internaţionale.

TITLUL III cuprinzând art.54 – art.74 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL III

CAPITOLUL I

Organizaţiile patronale

Secţiunea 1

Constituire şi organizare Art. 54 (1) Organizaţiile de angajatori, denumite în continuare organizaţii patronale, sunt structuri asociative autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor membrilor lor, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în contractele colective de munca, precum şi de statutele proprii. (2) Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu. Art. 55 (1) Organizaţiile patronale sunt independente faţă de autorităţile publice, partidele politice şi organizaţiile sindicale. (2) Organizaţiile patronale se constituie prin asocierea liberă pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel naţional, după cum urmează: a) doi sau mai mulţi angajatori din acelaşi sector de activitate definit prin apartenenţa obiectului principal de activitate la aceeaşi diviziune, grupa sau clasa conform codului CAEN, pot constitui o organizatie denumită în continuare patronat; b) două sau mai multe patronate din acelaşi sector de activitate pot constitui o federaţie patronală; c) două sau mai multe federaţii din sectoare diferite de activitate pot constitui o confederaţie patronală. (3) Federaţia şi confederaţia patronală poate constitui, din organizaţiile afiliate, uniuni patronale teritoriale cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică îşi desfăşoară activitatea în baza statutului organizaţiilor patronale din care fac parte. (4) Uniunile patronale teritoriale, constituite potrivit alin. (3), dobândesc personalitate juridică la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor patronale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei va depune o cerere de dobândire a personalităţii juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul uniunea, însoţită de hotărârea federaţiei sau a confederaţiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federaţiilor şi/sau confederaţiilor şi de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice ale acestora, rămase definitive si irevocabile.

(5) Un angajator nu se poate afilia decât la un singur patronat sau federaţie patronală. Un patronat sau o federaţie patronală nu se poate afilia decât la o singură organizaţie patronală de rang superior. Art. 56 Organizaţiile patronale îşi desfăşoară activitatea în baza statutelor şi regulamentelor proprii, potrivit prevederilor prezentei legi.

Secţiunea a 2-a

Statutul Art. 57 Modul de constituire, organizare, funcţionare şi dizolvare a unei organizaţii patronale se reglementează prin statutul adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispoziţiilor legale. Art. 58 Statutul va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, cel puţin următoarele elemente: a) denumirea organizaţiei patronale şi sediul principal; b) obiectul de activitate şi scopul; c) patrimoniul iniţial, mărimea şi compunerea acestuia; d) sursele de finanţare; e) drepturile şi obligaţiile membrilor; f) organele de conducere; g) criteriul de constituire; h) procedura de dizolvare şi lichidare a organizaţiei patronale. Art. 59 (1) Personalitatea juridică a organizaţiei patronale se dobândeşte potrivit prezentei legi. (2) Pentru dobândirea personalităţii juridice de către o organizaţie patronală, împuternicitul special al membrilor fondatori, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul aceasta. (3) La cererea de înscriere a organizaţiei patronale se anexează originalul şi două copii certificate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de împuternicitul special ale următoarelor acte: a) procesul-verbal de constituire a organizaţiei patronale, semnat de membrii fondatori; b) statutul organizaţiei patronale; c) lista membrilor din organul de conducere al organizaţiei patronale, cu menţionarea numelui, prenumelui, funcţiei ocupate, codului numeric personal, profesiunii şi domiciliului; d) dovada existenţei sediului. (4) Originalele actelor prevăzute la alin. (3) nu trebuie să îmbrace forma autentică. Art. 60 (1) Judecătoria competentă potrivit art. 59 alin. (2), la primirea cererii de înscriere, este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, să examineze: a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 59 alin. (3); b) dacă statutul organizaţiei patronale este conform prevederilor legale în vigoare. (2) În cazul în care constată că cerinţele legale pentru constituirea organizaţiei patronale nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art.59 alin.(2), căruia îl solicită, în scris, remedierea neregularităţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile. (3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevăzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei patronale. (4) Instanţa pronunţă o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii. (5) Hotărârea judecătoriei se comunica semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare. Art. 61 (1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai recursului. (2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare. (3) Recursul se judeca cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei patronale, în termen de 30 de zile. Instanţa de recurs redactează decizia şi restituie dosarul judecătoriei în termen de 5 zile de la pronunţare. Art. 62 (1) Judecătoria este obligată să ţină un registru special al organizaţiilor patronale, în care se înscriu: denumirea şi sediul organizaţiei patronale, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii de înscriere. (2) Înscrierea organizaţiei patronale în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de instanţa de judecată. (3) Certificatul de înscriere al organizaţiei patronale în registrul special al judecătoriei se comunică acesteia în termen de 5 zile de la înscriere. (4) Organizaţia patronală are obligaţia ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de înfiinţare să transmită Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în format electronic, statutul, actul constitutiv, tabelul de adeziuni, datele de contact ale membrilor organelor executive de conducere, copie după cererile de adeziune a tuturor societătilor comerciale membre, hotărârea judecătorească cu menţiunea rămânerii definitive şi irevocabile. Art. 63 Organizaţia patronală dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special prevăzut la art. 62 alin. (1) a hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii. Art. 64 Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, pe care judecătoria certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte înscrisuri depuse se restituie organizaţiei patronale, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 59 alin. (2), în copii certificate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de împuternicitul special şi vizate de judecătorie, se va păstra în arhiva acesteia.

Art. 65

(1) Organizaţiile patronale sunt obligate să aducă la cunoştinţa judecătoriei sau Tribunalului Municipiului Bucureşti unde s-au înregistrat, după caz, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum şi orice schimbare în compunerea organului de conducere.

(2) La termenul legal de expirare a mandatului, Judecătoria sau Tribunalul Municipiului Bucureşti unde s-au înregistrat, după caz, va proceda la radierea din oficiu a numelui persoanelor din compunerea organului de conducere

(3) Instanţele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să menţioneze în registrul special prevăzut la art. 62 alin. (1) modificările din statut, precum şi schimbările din compunerea organului de conducere al organizaţiei patronale.

(4) Cererea privind modificarea statutelor şi/sau a organelor de conducere a organizaţiei patronale va fi însoţită de următoarele documente în două exemplare, certificate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de către împuternicitul special desemnat de organul de conducere:

a) procesul verbal al şedinţei statutare a organului abilitat să hotărască modificarea statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;

b) copie după hotărârea judecătorească de dobândire a personalităţii juridice şi copie după ultima hotărâre judecătorească de modificare a statutului sau a compunerii organelor de conducere, după caz;

c) statutul în forma modificată;

d) lista cu membrii organului de conducere care va cuprinde, numele, prenumele, codul numeric personal,domiciliul şi funcţia, după caz.

(5) Noile organe de conducere alese statutar în cadrul adunărilor generale îşi preiau atribuţiile din momentul anunţării rezultatului alegerilor.

(6) În cazul respingerii cererii de înscriere de către organul judecătoresc, conducerea organizaţiei patronale este preluată imediat de organul de conducere colectivă, având ca sarcină organizarea în termen de maximum 30 de zile o nouă adunare generală de alegeri.

Secţiunea a 3-a

Drepturile şi obligaţiile organizaţiilor patronale

Art. 66

Organizaţiile patronale reprezintă, susţin şi apără interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, în plan naţional şi internaţional, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 67

(1) În vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate, organizaţiile patronale:

a) reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice, juridice şi sociale ale membrilor lor;

b) promovează concurenţa loială, în condiţiile legii;

c) desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog social;

d) elaborează şi promovează coduri de conduită în afaceri;

e) promovează principiile responsabilităţii sociale;

f) asigură pentru membrii lor informaţii, facilitarea de relaţii între aceştia precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării şi formării profesionale;

g) la cererea membrilor lor au dreptul de a-i asista şi reprezenta în faţa instanţelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi, prin apărători proprii sau aleşi;

h) emit certificate de probitate pentru membrii lor în condiţiile legislaţiei în vigoare;

i) elaborează şi implementează politici de ocupare şi plasare a forţei de muncă;

j) elaborează strategii şi politici de dezvoltare economico-socială la nivel sectorial şi naţional, în condiţiile legii;

k) înfiinţează şi administrează, în condiţiile legii, în interesul membrilor lor, unităţi sociale, de cultură, de învăţământ şi cerecetare în domeniul propriu de interes, societăţi comerciale, de asigurări, precum şi bancă proprie;

l) organizează expoziţii si conferinţe cu profil profesional;

m) desfăsoară activităţi de certificare profesională, perfectionare şi reconversie profesională;

n) preia activităţi şi externalizate de instituţii de stat, cu capital mixt şi privat;

o) accesează şi participă la proiecte cu finanţare din fonduri europene şi/sau din alte surse externe atrase.

(2) Organizaţiile patronale sunt abilitate să asigure orice servicii cerute de membrii lor, în condiţiile legii. Art. 68 Membrilor organelor de conducere ale organizaţiilor patronale li se asigură protecţia legii împotriva oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării atribuţiilor şi /sau mandatului lor, sub sancţiunea pedepselor prevăzute de lege. Art. 69 Organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional pot adresa autorităţilor publice competente propuneri de legiferare în domeniile specifice de interes.

Secţiunea a 4-a

Patrimoniul şi finanţarea activităţii Art. 70

Bunurile mobile şi imobile aparţinând organizaţiilor patronale pot fi folosite numai în interesul acestora în conformitate cu statutele şi potrivit scopului pentru care au fost înfiinţate. Art. 71

Organizaţiile patronale pot dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile sau imobile necesare în vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate. Art. 72

(1) Activitatea economico-financiară a organizaţiilor patronale se desfăşoară potrivit bugetului propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Sursele veniturilor organizaţiilor patronale pot fi: taxe de înscriere, cotizaţii, contribuţii pentru fondul destinat negocierii contractelor colective de muncă şi alte activităţi specifice, donaţii, sponsorizări şi alte venituri, potrivit statutelor şi legilor în vigoare.

(3) Taxa de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă se înregistrează în contabilitate la capitolul cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal pentru cel care le efectuează.

(4)Veniturile organizaţiilor patronale sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înfiinţate şi nu pot fi repartizate membrilor acestora.

(5) Controlul activităţii financiare proprii a organizaţiilor patronale se realizează prin comisia de cenzori care funcţionează potrivit statutului şi legislaţiei în vigoare.

(6) Controlul asupra activităţii economico-financiare desfăşurate de organizaţiile patronale, precum şi asupra stabilirii şi virării obligaţiilor faţă de bugetul de stat se realizează de către organele administraţiei de stat competente, potrivit legii.

Secţiunea a 5-a

Dizolvarea organizaţiilor patronale Art. 73 (1) În cazul dizolvării unei organizații patronale, patrimoniul acesteia se împarte cu respectarea prevederilor statutului şi ale dreptului comun în materie (2) În termen de 15 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al organizaţiei patronale sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să solicite instanţei judecătoreşti competente să facă menţiunea dizolvării. (3) După expirarea termenului de 15 zile orice persoană interesată poate solicita instanţei judecătoreşti competente operarea menţiunii prevăzute la alin.(1). Art. 74

Organizaţiile patronale se pot afilia la alte organizaţii interne şi internaţionale conform statutului acestora.

TITLUL IV

Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social

Art. 75

În vederea promovării bunelor practici din domeniul dialogului social tripartit la cel mai înalt nivel, se constituie Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social, denumit în continuare Consiliul Naţional Tripartit, organism consultativ la nivel naţional al partenerilor sociali.

Art. 76

Consiliul Naţional Tripartit are următoarea componenţă:

a) preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional;

b) reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi prin decizie a primului-ministru, cel puţin la nivel de secretar de stat, din fiecare minister, precum şi din alte structuri ale statului, conform celor convenite cu partenerii sociali;

c) preşedintele Consiliului Economic şi Social şi alţi membri conveniţi cu partenerii sociali.

Art.77

Consiliul Naţional Tripartit este prezidat de primul-ministru, locţiitorul de drept al acestuia fiind ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Art.78

Principale atribuţii ale Consiliului Naţional Tripartit sunt:

a) asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea salariului minim garantat în plată;

b) dezbaterea şi analiza proiectelor de programe şi strategii elaborate la nivel guvernamental;

c) elaborarea şi susţinerea implementării strategiilor, programelor, metodologiilor şi standardelor în domeniul dialogului social;

d) soluţionarea pe calea dialogului tripartit a diferendelor de natură socială şi economică;

e) negocierea şi încheierea acordurilor şi pactelor sociale, precum şi a altor înţelegeri la nivel naţional şi monitorizarea aplicării acestora;

f) analizarea şi, după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unităţile din sectorul respectiv de activitate;

g) alte atribuţii convenite între părţi.

Art. 79

Secretariatul Consiliului Naţional Tripartit este asigurat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Art. 80

Consiliul Naţional Tripartit îşi elaborează regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care se aprobă în plenul acestuia.

Art. 81

La şedinţele Consiliului Naţional Tripartit pot fi invitaţi reprezentanţi ai altor autorităţi ale statului sau experţi, conform celor convenite între părţi.

TITLUL V cuprinzând art.82 – art.117 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL V

Consiliul Economic şi Social

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 82

(1) Consiliul Economic şi Social este organ consultativ pentru Parlament şi Guvern în domeniile de specialitate stabilite prin prezenta lege.

(2) Consiliul Economic şi Social este instituţie publică autonomă, de interes naţional, tripartită, constituită dintr-un număr egal de reprezentanţi ai confederaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, ai confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional şi reprezentanţi ai federaţiilor de asociaţii şi/sau fundaţii care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes din domeniile de competenta ale Consiliului Economic şi Social.

Art. 83

(1) Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu de catre initiatorii proiectelor de acte normative si ai proiectelor de programe si strategii nematerializate in proiecte de acte normative, din domeniul sau de competenta. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative si la proiectele de programe si strategii.

(2) Consiliul Economic si Social se poate autosesiza sau poate fi sesizat de orice autoritate publica ori de organizatiile patronatele si organizatiile sindicatele reprezentative asupra unor stari de fapt, evolutii sau evenimente economico-sociale de interes national. In urma acestor sesizari Consiliul Economic si Social poate emite puncte de vedere si recomandari.

Art. 84

(1) Consiliul Economic si Social are personalitate juridica.

(2) Sediul Consiliului Economic si Social este in municipiul Bucuresti.

Art. 85

Consiliul Economic si Social se organizeaza si functioneaza potrivit prevederilor prezentei legi, precum si ale regulamentului de organizare si functionare.

CAPITOLUL II

Domeniile de competenţa şi atribuţiile Consiliului Economic si Social

Art. 86

Consiliul Economic şi Social este competent să se pronunţe în următoarele domenii:

a) restructurarea si dezvoltarea economiei nationale;

b) privatizarea, functionarea si cresterea competitivitatii agentilor economici;

c) relatiile de munca si politica salariala;

d) protectia sociala si ocrotirea sanatatii;

e) invatamantul, cercetarea si cultura;

f) politicile monetare, financiare, fiscale si de venituri;

g) politicile de mediu.

Art. 87

Pentru îndeplinirea rolului consultativ în domeniile prevăzute la art. 86, Consiliul Economic şi Social are următoarele atribuţii principale:

a) analizeaza si avizeaza proiectele de hotarari si de ordonante ale Guvernului si proiectele de lege ce urmeaza a fi prezentate spre adoptare Parlamentului;

b) analizeaza si avizeaza proiectele de programe si strategii nematerializate in proiecte de acte normative, inainte de adoptarea lor;

c) semnaleaza din proprie iniţiativă Guvernului sau Parlamentului aparitia unor fenomene economice si sociale care impun elaborarea unor noi acte normative;

d) analizeaza cauzele starilor conflictuale aparute la nivel national sau de sector de activitate si face propuneri de rezolvare a acestora in interes national;

e) elaboreaza, la solicitarea Guvernului, a Parlamentului sau din proprie initiativa, analize si studii privind realitatile economice si sociale;

f) elaboreaza si sustine de strategii, programe, metodologii si standarde in domeniul dialogului social si face demersuri pentru implementarea acestora ;

g) urmareste indeplinirea obligatiilor ce decurg din Conventia nr. 144/1976 a Organizatiei Internationale a Muncii privitoare la consultarile tripartite destinate sa promoveze aplicarea normelor internationale ale muncii, adoptata la 2 iunie 1976 la Geneva, ratificata de Romania prin Legea nr. 96/1992.

Art. 88

(1) Initiatorii proiectelor de acte normative si de programe si strategii nationale sau sectoriale care privesc domeniile prevazute la art. 86 au obligatia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.

(2) Avizul prevazut la alin. (1) va insoti obligatoriu proiectul de act normativ, de program sau strategie pana la adoptare.

Art. 89

(1) In indeplinirea atributiilor prevazute la art. 87 lit. a) şi b), Consiliul Economic si Social are obligatia de a analiza proiectele de acte normative, de programe si strategii primite si de a transmite avizul hotarat de Plenul sau, dupa cum urmeaza:

a) in termen de 10 zile lucratoare de la primirea solicitarii, in cazul proiectelor de hotarari si de ordonante ale Guvernului sau, dupa caz, de legi ordinare;

b) in termen de 20 de zile lucratoare de la primirea solicitarii, in cazul proiectelor de legi organice si in cazul proiectelor de programe si strategii nematerializate in acte normative.

 

(2) Depasirea termenelor prevazute la alin. (1) da dreptul initiatorului sa adopte strategiile si programele nematerializate in proiecte de acte normative si sa transmita proiectele de acte normative spre adoptare fara avizul Consiliului Economic si Social, cu mentionarea acestei situatii.

Art. 90

Consiliul Economic si Social stabileste relatii cu organisme si organizatii internationale din domeniile sale de competenta.

Art. 91

Consiliul Economic si Social analizeaza si propune masuri pentru imbunatatirea modului de aplicare a acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte, precum si a programelor de asistenta initiate de organismele internationale de specialitate, din domeniile proprii de competenta.

CAPITOLUL III

Structura Consiliului Economic si Social

Art. 92

Consiliului Economic si Social este structurat astfel:

a) Plenul;

b) Biroul executiv;

c) Comisiile de specialitate permanente;

d) Secretariatul tehnic.

 

Art.93

Plenul Consiliul Economic si Social este compus dintr-un numar de 45 de membri , numiti dupa cum urmeaza:

a) 15 membri numiti, de comun acord, de confederatiile patronale reprezentative la nivel national;

b) 15 membri numiti, de comun acord, de confederatiile sindicale reprezentative la nivel naþional;

c) 15 membri numiti de federaţiile de asociaţii şi/sau fundaţii care urmăresc desfăşurarea unor activităţi din domeniile de competenta ale Consiliul Economic şi Social.

Art. 94

(1) Fiecare confederatie patronala si sindicala reprezentativa are dreptul sa desemneze un membru in Plenul Consiliul Economic şi Social

(2) Repartizarea locurilor ramase neocupate pana la limita celor 15 pentru partea patronala se face numai prin consensul confederatiilor patronale reprezentative la nivel national.

(3) Repartizarea locurilor ramase neocupate pana la limita celor 15 pentru parte sindicala se face numai prin consensul confederatiilor sindicale reprezentative la nivel national.

(4) Fiecare confederatie patronala si sindicala reprezentativa la nivel national care detine unul sau mai multe locuri in Consiliul Economic si Social nominalizeaza persoana sau persoanele, dupa caz, care urmeaza sa reprezinte confederatia in cadrul Consiliului Economic si Social.

(5) Sunt reprezentative la nivel national confederatiile nationale sindicale si patronale care au dobandit aceasta calitate potrivit legislatiei in vigoare.

Art.95

(1) În vederea stabilirii reprezentaţilor federaţiilor asociaţiilor şi/sau fundaţiilor, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Social stabileste lista ce cuprinde maximum 15 federatii ale asociatilor si/sau fundatiilor ce vor desemna reprezentanti in Plenul Consiliului Economic şi Social din partea societatii civile.

(2) Fiecare federatie de asociatii si/fundatii din lista prevazuta la aliniatul 1) are dreptul sa desemneze un membru in Plenul Consiliului Economic şi Social.

3) Repartizarea locurilor ramase neocupate pana la limita celor 15 pentru partea societatii civile se face numai prin consensul federatiilor de asociatii si/sau fundatii din lista stabilita de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

4) Federatiile de asociatii si/sau fundatii din lista de la alin 1) trebuie sa indeplineasca cumulativ umatoarele conditii :

a) au dobândit personalitate juridică şi a fost legal înregistrate cu cel puţin trei ani înainte de data formulării propunerii de către ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale;

b) activitatea acestora se desfăşoară la nivel naţional sau cel puţin la nivelul unei regiuni de dezvoltare;

c) nu sunt fondate, conduse ori finanţate de partide politice, de alianţe politice, de organizaţii constituite pe criterii etnice ori de membri ai unor astfel de partide, alianţe şi organizaţii.

(5) Federatiile de asociatii si/sau fundatii vor depune la Secretariatul Tehnic al Consiliul Economic şi Social un dosar care va conţine:

a) hotărârea judecătorească de înfiinţare;

b) actul constitutiv şi statutul;

 

 

c) cazierul fiscal;

d) scurtă prezentare a activităţii desfăşurate în ultimii trei.

 

Art. 96

Pot dobandi calitatea de membru al Plenului Consiliului Economic si Social persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:

a) au cetatenia romana si domiciliul in Romania;

b) au implinit varsta de 30 de ani;

c) au capacitate de exercitiu;

d) nu au antecedente penale;

e) nu au facut politie politica.

 

Art.97

(1) Mandatul membrilor Plenului Consiliului Economic şi Social este de 4 ani şi se calculeaza de la data la care acesta este legal constituit.

(2) Mandatul membrilor poate fi reinnoit.

Art. 98

(1) Confederaţiile patronale si sindicale reprezentative la nivel national şi federaţiile de asociaţii şi/sau fundaţii vor inainta Consiliului Economic si Social lista membrilor numiti, cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea mandatului membrilor in activitate.

(2) In conformitate cu Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Economic si Social, membrii numiti sunt validati individual, dupa verificarea indeplinirii de catre acestia a conditiilor prevazute de prezenta lege.

(3) Organizaţiile prevăzute la alin. 1 urmeaza sa numeasca noi membri in locul celor care nu au fost confirmati.

Art. 99

(1) Consiliul Economic si Social se considera legal constituit la data la care a fost confirmat numărul necesar de membri pentru ca Plenul să poată adopta hotărâri.

(2) Pana la data constituirii unui nou Consiliu Economic si Social, dar nu mai tarziu de o lună de la incetarea mandatului, consiliul anterior isi continua activitatea.

Art.100

(1) Calitatea de membru al Plenului Consiliului Economic si Social inceteaza in urmatoarele situatii:

a) la expirarea mandatului ;

b) in caz de deces;

c) in caz de demisie;

d) in situatia in care, confederatia patronala, confederatia sindicala si federatia de asociatii si/sau fundatii care l-a numit, cere revocarea sa.

e) in cazul in care nu mai indeplineste una dintre conditiile prevazute la art. 96 lit. a), c) si d).

f) in situatia in care confederatia patronala sau confederatia sindicala care l-a nominalizat isi pierde calitatea de organizatie reprezentativa la nivel national.

g) in situatia in care federatia de asociatii si/sau fundatii nu mai indeplideste conditiile de la art. 95 alin 4).

 

(2) Procedura revocarii din calitatea de membru al Consiliului Economic si Social se stabileste prin regulamentul de organizare si functionare.

Art. 101

In situatiile prevazute la art. 96 alin. (1) lit. a) – e) confederatia patronala, confederatia sindicala sau federatia de asociatii si/sau fundatii, dupa caz, va numi un nou membru, numire care va fi transmisa spre validare potrivit art. 94.

Art. 102

(1) Biroul executiv al Consiliului Economic si Social este alcatuit din presedinte, 2 vicepresedinti si un numar de 6 membri, cate 2 din partea fiecarui partener social.

(2) Functiile de presedinte, respectiv vicepresedinte, sunt asigurate prin rotatie asigurandu-se reprezentarea fiecarei parti. Pentru functia de presedinte rotatia se va efectua cu respectarea duratei mandatului Plenului.

Art. 103

(1) In structura Consiliului Economic si Social sunt organizate comisii de specialitate permanente sau temporare.

(2) Comisiile de specialitate permanente sunt, in principal, urmatoarele:

a) Comisia pentru restructurarea si dezvoltarea economiei nationale;

b) Comisia pentru privatizarea, functionarea si cresterea competitivitatii agentilor economici;

c) Comisia pentru relatiile de munca si politica salariala;

d) Comisia pentru protectia sociala si ocrotirea sanatatii;

e) Comisia pentru invatamant, cercetare si cultura;

f) Comisia pentru politici monetare, financiare, fiscale si de venituri.

g) Comisia pentru politici de mediu.

 

(3) Prin regulamentul de organizare si functionare pot fi constituite si alte comisii de specialitate permanente sau unele comisii de specialitate temporare pentru solutionarea unor probleme care se ivesc in domeniile specifice de activitate.

Art.104

Numarul membrilor comisiilor de specialitate permanente sau temporare ale Consiliului Economic si Social este de minimum 9 persoane, repartizati in mod egal intre partile reprezentate.

Art. 105

Membrii comisiilor de specialitate permanente sau temporare sunt numiti de organizatiile care au calitatea de membri ai Consiliului Economic si Social.Procedura de numire a acestora se stabileste prin regulamentul de organizare si functionare, respectandu-se conditiile prevazute pentru membrii Consiliului Economic si Social.

Art. 106

(1) In structura Consiliului Economic si Social functioneaza un secretariat tehnic, care este aparatul de lucru de specialitate si tehnico-administrativ.

(2) Secretariatul tehnic al Consiliului Economic si Social este condus de secretarul general, atributiile acestuia fiind stabilite prin regulamentul de organizare si functionare.

(3) Functia de secretar general este incompatibila cu functia de membru in Consiliul Economic si Social.

CAPITOLUL IV

Functionarea si conducerea Consiliului Economic si Social

Art. 107

Functionarea Consiliului Economic si Social este asigurata de:

a) Plen;

b) Biroul Executiv;

c) Comisiile de specialitate;

d) Secretariatul tehnic.

 

Art. 108

(1) Plenul Consiliului Economic si Social se intruneste lunar in sesiuni ordinare.

(2) Plenul se intruneste si in sesiuni extraordinare, la cererea biroului executiv ori a cel putin unei treimi din numarul membrilor.

Art. 109

(1) Dezbaterile în plen se desfasoara în prezenta a minimum 24 de membri, cu conditia ca fiecare parte sa fie reprezentata de cel putin 8 persoane.

(2) Lucrarile plenului se desfasoara in sedinte publice, in afara cazurilor expres stabilite de biroul executiv.

Art. 110

(1) Plenul asigura conducerea generala a Consiliului Economic si Social si are urmatoarele atributii principale:

a) alege, la propunerea partilor, presedintele;

b) ii alege, la propunerea partilor, pe cei 2 vicepresedinti si pe membrii biroului executiv;

c) adopta regulamentul de organizare si functionare;

d) stabileste componenta comisiilor de specialitate permanente;

e) aproba proiectul propriu al bugetului de venituri si cheltuieli, precum si raportul privind executia bugetara;

f) avizeaza proiecte de acte normative si proiecte de programe si strategii;

g) numeste secretarul general al Consiliului Economic si Social.

 

(2) Atributiile prevazute la alin. (1) pot fi completate prin regulamentul de organizare si functionare.

Art. 111

(1) In exercitarea atributiilor sale prevazute la art.110 alin.(1) lit. g) Plenul Consiliul Economic si Social adopta hotarari, prin consensul partilor.

(2) In cazul in care nu se poate realiza consensul conform alin. (1) se vor transmite instituţiei care a sesizat Consiliul Economic şi Social punctele de vedere exprimate de parti in plenul său.

(3) In toate celelalte cazuri, hotararile se adopta prin vot, cu o majoritate de trei patrimi din numarul membrilor prezenti ai Plenului.

Art. 112

(1) Biroul executiv al Consiliului Economic si Social asigura conducerea in intervalul dintre sedintele plenului.

(2) Atributiile si modul de lucru ale biroului executiv sunt stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Economic si Social.

Art. 113

(1) Presedintele Consiliului Economic si Social este ales de Plen, pe durata mandatului Plenului, cu o majoritate de trei patrimi din numarul total al membrilor acestuia.

(2) Revocarea presedintelui Consiliului Economic si Social se va face de catre Plen, cu majoritatea de trei patrimi din numarul total al membrilor acestuia.

(3) Presedintele Consiliului Economic si Social conduce sedintele Plenului si ale Biroului Executiv si reprezinta Consiliul Economic şi Social in relatiile cu tertii, potrivit hotararilor luate in plen sau in biroul executiv.

Art. 114

Atributiile presedintelui si vicepresedintilor Consiliului Economic si Social se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare.

Art. 115

Procedura de lucru a comisiilor permanente se stabileste prin Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Economic si Social.

Art.116

Functionarea si atributiunile Secretariatului tehnic si a Secretarului General sunt stabilite prin Regulament aprobat de Plenul Consiliului Economic şi Social

Art.117

Membrii Plenului ai comisiilor de specialitate,precum si angajatii Secretariatului tehnic al Consiliului Economic si Social nu au statut de inalti functionari sau functionari publici.

Art.118 – se abrogă

Art.119 – se abrogă

TITLUL VI

Constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice

centrale şi la nivel teritorial

Art.120

(1) În cadrul ministerelor şi al altor instituţii publice, prevăzute în anexa nr. 1, precum şi la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti se constituie şi vor funcţiona comisii de dialog social, formate din reprezentanţii administraţiei publice centrale sau locale, reprezentanţii organizaţiilor patronale şi ai organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional.

(2) Comisiile de dialog social care funcţionează la nivelul ministerelor pot aproba înfiinţarea unor subcomisii de dialog social sau a unor grupuri de lucru formate din persoane desemnate de plenul comisiilor respective.

(3) Comisiile de dialog social constituite la nivelul judeţelor pot aproba înfiinţarea unor subcomisii de dialog social la nivelul localităţilor din judeţul respectiv. Modalitatea de constituire şi funcţionare a acestor subcomisii se stabileşte de plenul comisiei la nivel judeţean.

Art.121

Comisiile de dialog social au caracter consultativ şi activitatea lor vizează, în special, următoarele:

a) asigurarea unor relaţii de parteneriat social între administraţie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra problemelor care sunt de domeniul de interes al administraţiei sau al partenerilor sociali, în vederea asigurării unui climat de pace şi stabilitate socială;

b) consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altă natură cu caracter economico-social;

c) alte probleme din sfera de activitate a administraţiei publice centrale sau din judeţe şi municipiul Bucureşti asupra cărora partenerii sociali convin să discute.

Art.122

(1) Din comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor şi al instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 fac parte:

a) reprezentanţi ai ministerelor sau ai respectivelor instituţii publice, numiţi prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului instituţiei publice;

b) reprezentanţi numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;

c) reprezentanţi numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.

(2) Din comisiile de dialog social organizate la nivel teritorial fac parte:

a) prefectul, precum şi reprezentanţi ai prefectului şi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, numiţi prin ordin de către prefect;

b) preşedintele consiliului judeţean sau, pentru municipiul Bucureşti, primarul general;

c) câte un reprezentant numit de fiecare confederaţie patronală reprezentativă la nivel naţional;

d) câte un reprezentant numit de fiecare confederaţie sindicală reprezentativă la nivel naţional.

(3) Preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional sunt membri de drept ai comisiilor de dialog social constituite la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.

Art.123

(1) Preşedinţia comisiilor de dialog social se asigură astfel:

a) la nivelul fiecărui minister, de către un secretar de stat sau, în situaţii speciale – cu acordul partenerilor de dialog social -, de către un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului; la nivelul celorlalte instituţii publice prevăzute în anexa nr. 1, de către un reprezentant numit de conducătorul instituţiei publice;

b) la nivel teritorial, în baza principiului copreşedinţiei, de către prefect şi preşedintele consiliului judeţean sau, pentru municipiul Bucureşti, de către primarul general.

(2) Secretariatul comisiilor de dialog social se asigură de instituţia publică în cadrul căreia acestea funcţionează.

Art.124

(1) Elaborarea unitară a politicilor naţionale în domeniul dialogului social şi coordonarea metodologică a comisiilor de dialog social se asigură de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(2) Preşedinţii comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 sunt coordonaţi metodologic de către secretarul de stat desemnat de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.

(3) Pentru exercitarea rolului său de coordonator prevăzut la alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale emite norme cu caracter metodologic pentru reglementarea dialogului social.

(4) Pentru asigurarea funcţionării unitare a comisiilor de dialog social, persoanele responsabile de acest domeniu din ministere, prefecturi, precum şi din cadrul instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 vor fi instruite prin programe derulate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin direcţiile cu atribuţii în activitatea de dialog social.

(5) Secretariatele comisiilor de dialog social vor transmite Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale componenţa comisiilor de dialog social în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(6) Raportarea activităţii comisiilor de dialog social din ministere se face lunar către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi se transmite spre informare partenerilor sociali, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(7) Raportarea activităţii comisiilor de dialog social judeţene se face lunar către secretarul de stat responsabil cu dialogul social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(8) Raportarea se face pe suport hârtie şi în format electronic.

Art.125

(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor şi instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1, precum şi în plan teritorial se vor constitui şi îşi vor desfăşura activitatea în conformitate cu prevederile acesteia.

(2) Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale este prevăzut în anexa nr. 3.

(3) Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale este prevăzut în anexa nr. 4.

(4) În baza regulamentului-cadru, comisiile de dialog social îşi vor elabora, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, propriul regulament de funcţionare, ale cărui prevederi nu pot contraveni prevederilor regulamentului-cadru.

Art.126

Anexele nr. 1 – 4 fac parte integrantă din prezenta lege.

TITLUL VII cuprinzând art.127 – art.153 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL VII

Negocierile colective de muncă

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 127

Prezenta lege reglementează organizarea, desfăşurarea, finalizarea negocierilor colective precum şi aplicarea rezultatelor acestora în vederea încheierii contractelor colective de muncă. Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător negocierilor colective în vederea încheierii de acorduri colective de muncă.

Art. 128

(1) În sensul prezentei legi, se definesc următorii termeni:

a) contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între angajator sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi angajaţi, reprezentaţi de sindicat sau de organizaţii sindicale, ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă;

b) prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică care poate, potrivit legislaţiei în vigoare, să angajeze personal prin încheierea de contracte individuale de muncă sau în baza raporturilor de serviciu;

c) organizaţia patronală este organizaţia constituită conform legii. abilitată să încheie contracte colective de muncă;

d) angajatul este persoana fizica care prestează muncă remunerată pentru şi sub autoritatea unui angajator, inclusiv funcţionarul public, funcţionarul public cu statut special şi personalul bugetar, în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu;

e) organizaţia sindicală este organizaţia constituită conform legii.

f) persoanele juridice care angajează personal sunt denumite în prezenta lege unităţi.

 

(2) Părţile semnatare ale unui contract colectiv de muncă sunt, de regulă, partea patronală şi partea sindicală. Partea patronală este compusă din angajator sau organizaţiile patronale reprezentative conform legislatiei în vigoare, iar partea sindicală este compusă din organizaţiile sindicale reprezentative conform legislaţiei în vigoare.

Art. 129

(1) Prin încheierea contractelor colective de muncă, se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă şi asigurarea păcii sociale.

(2) Fac parte din contractele colective de muncă şi convenţiile dintre părţile semnatare ale acestora, prin care se soluţionează conflictele colective de muncă precum şi hotărârile arbitrale în această materie de la data pronunţării acestora.

(3) Contractele colective de muncă vor cuprinde şi clauze referitoare la protecţia celor aleşi sau numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, respectiv a reprezentanţilor angajaţilor, care pot fi negociate la un nivel superior faţă de prevederile legale care privesc această protecţie.

Art. 130

(1) Contractele colective de muncă se negociază la nivel de unităţi, grupuri de unităţi şi sectoare de activitate. (2) Contractele colective de muncă aplicabile în sectorul bugetar nu pot conţine drepturi de natură salarială al căror cuantum este stabilit în mod imperativ prin lege.

(3) Unităţile din acelaşi sector de activitate se pot constitui şi în grupuri de unităţi, în vederea negocierii de contracte colective la nivelul respectiv.

(4) Contractele colective de muncă se negociază şi la nivelul regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale, asimilate grupurilor de unităţi, precum şi la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice ce angajează forţă de muncă. În cazul autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în cooordonare alte persoane juridice care angajează personal, contractul colectiv de muncă se încheie între conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi sindicatele legal constituite şi reprezentative, potrivit legii.

(5) Contractele colective de muncă se negociază la nivel de sector de activitate bugetar de către reprezentantul legal al autorităţii publice centrale competente şi federaţiile sindicale reprezentative.

Art. 131

(1) În unităţile care au peste 21 de angajaţi, negocierea colectivă este obligatorie.

(2) La nivel de unitate iniţiativa negocierii aparţine angajatorului.

(3) În cazul în care angajatorul nu iniţiază negocierea, aceasta va începe la cererea organizaţiei sindicale, în termen de 5 zile lucrătoare de la transmiterea solicitării.

(4) La nivelul grupului de unităţi, sector de activitate şi naţional iniţiativa negocierii aparţine oricăruia dintre parteneri.

Art. 132

(1) Negocierea colectivă are loc în fiecare an, după cum urmează:

a) cu cel puţin 60 de zile înaintea expirării contractelor colective de muncă încheiate pe minim un an;

b) cu cel puţin 60 de zile înaintea expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă, în cazul în care acestea sunt încheiate pe mai mult de un an.

 

(2) Pentru funcţionarii publici, funcţionarii publici cu statut special şi ceilalti angajaţi din sectorul bugetar, negocierile purtate în vederea încheierii acordurilor colective de muncă sau contractelor colective de munca, încep cu cel puţin 60 de zile înainte de fundamentarea proiectelor de buget pentru anul următor, la nivelul fiecărui ordonator de credite, şi vor fi finalizate în cel mult 30 de zile după aprobarea bugetului.

(3) Negocierea colectivă obligatorie anual va avea ca obiect cel puţin: salariile, timpul de lucru, programul de lucru, condiţiile de muncă şi formarea profesională.

Art. 133

(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la iniţierea negocierii prevăzute de art. 6, angajatorii sau organizaţiile acestora au obligaţia să convoace părţile îndreptăţite, în vederea negocierii contractului colectiv de muncă sau, după caz, a acordului colectiv de muncă.

(2) La prima reuniune a părţilor se stabilesc informaţiile publice si cu caracter confidenţial pe care angajatorul le va pune la dispoziţia parţii sindicale şi data până la care urmează a îndeplini această obligaţie.

(3) Regimul informaţiilor confidenţiale puse la dispoziţie de angajator este cel stabilit prin legea nr. 467/2006 privind cadrul general de informare şi consultare a angajaţilor.

(4) Informaţiile pe care angajatorul sau organizaţiile patronale le vor pune la dispoziţia parţii sindicale, trebuie să permită o analiză a situaţiei economico – financiare şi vor cuprinde cel puţin date referitoare la:

a) situaţia economico – financiară la zi, precum şi perspectiva de evoluţie a acesteia pe următoarea perioadă contractuală;

b) sistemul de salarizare avut în vedere şi aplicarea acestuia pe următoarea perioadă contractuală;

c) situaţia, structura şi evoluţia estimată a ocupării forţei de muncă, precum şi eventualele măsuri preconizate pe următoarea perioadă contractuală;

d) măsurile propuse privind organizarea muncii, programului şi a timpului de lucru pe următoarea perioadă contractuală;

 

 

e) măsurile propuse privind protecţia drepturilor salariaţilor în caz de transfer al unităţii sau a unei părţi a acesteia;

(5) Cu aceeaşi ocazie părţile vor consemna în procesul verbal următoarele:

a) componenţa nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unei împuterniciri scrise;

b) nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă sau acordul colectiv de muncă;

c) durata maximă a negocierilor convenită de părţi;

d) locul şi calendarul reuniunilor;

e) dovada reprezentativităţii părţilor participante la negocieri;

f) dovada convocării tuturor părţilor îndreptăţite să participe la negociere;

g) alte detalii privind negocierea.

(6) Prima şedinţă de negociere reprezintă momentul la care se consideră că negocierile au fost declanşate.

(7) La fiecare şedinţă de negociere se încheie procese verbale semnate de reprezentanţii mandataţi ai părţilor în care se consemnează conţinutul negocierilor.

Art. 134

(1) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere.

(2) Este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă.

Art. 135

(1) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

(3) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaţilor au un caracter minimal.

CAPITOLUL II

Efectele contractelor colective de muncă

Art. 136

(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:

a) pentru toţi angajaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;

b) pentru toţi angajaţii persoanelor juridice aflate în subordinea sau în coordonarea autorităţilor şi instituţiilor publice care încheie contracte colective de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin.(4) din prezenta lege;

c) pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;

d) pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

(2) În contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate pentru salariaţii bugetari, părţile vor stabili expres modalitatile de negociere a contractelor de muncă prevăzute la art. 130 alin. (4) din prezenta lege.

(3) În contractul colectiv de muncă la nivel sectorial, grup de unităţi sau unităţi clauzele aplicabile angajaţilor încadraţi cu contract individual de muncă în sectorul bugetar vor fi menţionate într-un capitol separat. Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contractele colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.

(4) Pentru fiecare dintre nivelurile pentru care se negociază se încheie şi se înregistrează câte un singur contract colectiv de muncă.

 

 

 

(5) Prin contractul colectiv de muncă, părţile pot conveni constituirea unui fond din contribuţia angajatorului şi angajaţilor, destinat activităţilor în domeniul negocierilor colective. Utilizarea fondului poate fi făcută numai în condiţiile stabilite de contractul colectiv de muncă aplicabil.

CAPITOLUL III

Părţile şi reprezentarea acestora la negocierea colectivă

Art. 137

Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorul sau organizaţiile patronale şi angajaţii prin organizaţiile sindicale, reprezentaţi după cum urmează:

(1) Angajatorul sau organizaţiile patronale:

a) la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;

b) la nivel de sector de activitate şi la nivel naţional, de către organizaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;

c) la nivelul instituţiei bugetare şi grupului de unităţii bugetare, de către conducătorul instituţiei şi grupurilor de unităţi bugetare sau de către locţiitorul de drept al acestuia;

d) la nivel de sector de activitate bugetar de către reprezentantul legal al autorităţii publice centrale competente;

(2) Angajaţii:

a) la nivel de unitate, de către sindicatele legal constituite şi reprezentative. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ reprezentarea se face conform prezentei legi; acolo unde nu sunt constituite sindicate, de către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;

b) la nivelul grupurilor de unităţi, al sectoarelor de activitate și la nivel național, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;

c) la nivelul instituţiilor bugetare şi grupului de unităţi bugetare, al autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează personal, de către organizaţiile sindicale reprezentative la aceste niveluri, potrivit legii.

Art. 138

Sunt reprezentative organizaţiile patronale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

(1) La nivel naţional:

a) au statut legal de confederaţie patronală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) au în componenţă structuri proprii, cu sau fără personalitate juridică, în cel puţin jumătate din numărul judeţelor, inclusiv municipiul Bucureşti;

d) au în componenţă patronate sau federaţii patronale reprezentative care îşi desfăşoară activitatea în cel puţin 25% din sectoarele de activitate;

e) reprezintă angajatori ale căror unităţi încadrează minim 7% din efectivul angajaţilor din cadrul economiei naţionale, mai puţin angajaţii din sectorul bugetar;

(2) La nivel de sector de activitate:

a) au statut legal de patronat sau federaţie patronală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) reprezintă angajatori ale căror unităţi cuprind minim 10% din efectivul angajaţilor sectorului respectiv.

(3) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate prevăzute la aliniatele (1) şi (2) se constată de către completele specializate în soluţionarea conflictelor de muncă din cadrul Tribunalului Bucureşti, la cererea organizaţiilor patronale.

(4) Hotărârea este supusă numai recursului.

(5) Hotărârea se motivează şi se comunică în 15 zile de la pronunţare.

 

 

 

Art. 139

Dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor patronale în sensul prezentei legi, se face astfel:

(1) La nivel naţional:

a) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de către confederaţie şi de pe ultima hotărâre judecătorească de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;

b) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală;

c) copii de pe hotărârile judecătoreşti definitive de constatare a reprezentativităţii organizaţiilor membre, în număr de cel puţin 25% din totalul sectoarelor de activitate;

d) copii de pe actele de înfiinţare a structurilor judeţene proprii conform statutelor, în cel puţin jumătate din numărul judeţelor şi municipiul Bucureşti;

e) numărul de angajati, din sectoarele de activitate stabilite prin Hotărâre de Guvern;

f) dovada depunerii la Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a unei copii a dosarului de reprezentativitate.

g) declaraţie scrisă pe proprie răspundere a fiecarei societaţi comerciale privind apartenenţa la o singură organizaţie patronală de rang superior;

(2) La nivel de sector de activitate:

a) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice a patronatului sau federaţiei patronale şi de pe ultima hotărâre judecătorească de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere, după caz;

b) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al patronatului sau federaţiei patronale, cuprinzând lista angajatorilor membri şi numărul total de angajaţi încadraţi, rezultaţi din declaraţiile pe proprie răspundere a reprezentanţilor legali a acestora;

c) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală;

d) numarul de angajaţi, din sectorul de activitate stabilit prin Hotărâre de Guvern;

e) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;

f) declaraţie scrisă, pe proprie răspundere, a fiecărei societăţi comerciale privind apartenenţa la o singura organizaţie patronală de rang superior.

Art. 140.

Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la instanţă, confederaţiile patronatele şi/sau federaţiile vor depune o copie de pe respectivul dosar la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care le va înregistra şi va emite dovadă în acest sens.

Art. 141

(1) Confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional conform prezentei legi, sunt reprezentative şi la nivelul sectoarelor de activitate în care au federaţii şi/sau patronate.

(2) În mod corespunzător, federaţiile şi/sau patronatele reprezentative la nivelul sectoarelor conform prezentei legi, sunt reprezentative şi la nivelul grupurilor de unităţi în care au membri.

Art. 142

În sensul prevederilor de la art. 141, reprezentativitatea la niveluri inferioare se materializează după cum urmează:

a) confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional vor negocia contractele colective de muncă, la nivel de sectoare de activitate şi grupuri de unităţi, în numele afiliaţilor care nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute la art. 139 alin.(2).

b) federaţiile şi patronatele reprezentative la nivel de sectoare de activitate vor negocia contractele colective de muncă la nivel de grupuri de unităţi, în numele afiliaţilor care nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute la art. 139 alin. (2).

 

 

 

Art. 143

(1) Sunt reprezentative organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(A) La nivel naţional:

a) au statut legal de confederaţie sindicală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) au în componenţă structuri proprii în cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv municipiul Bucureşti;

d) au în componenţă federaţii sindicale reprezentative în cel puţin 25% din sectoarele de activitate;

e) organizaţiile sindicale componente cumulează, un număr de membri, cel puţin egal cu 5% din efectivul lucratorilor din economia naţională.

(B) La nivel de sector de activitate:

f) au statut legal de federaţie sindicală;

g) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

h) organizaţiile sindicale membre cumulează un număr de membri cel puţin egal cu 7% din efectivul lucrătorilor din sectorul respectiv;

(C) La nivel de grup de unităţi:

i) au statut legal de federaţie sindicală;

j) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

k) numărul membrilor sindicatelor componente este cel puţin egal cu 7% din efectivul lucrătorilor din grupul respectiv;

(D) La nivel de unitate:

l) au statut legal de sindicat;

m) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

n) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin 35% din numărul lucrătorilor unităţii.

(2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale la nivel naţional, de sector şi grup de unităţi se constată la cererea confederaţiilor, federaţiilor de către secţia specializată/completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă din cadrul Tribunalului Bucureşti.

(3) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate la nivel de unitate se constată, la cererea sindicatelor, de către secţia specializată/completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalului în a căror rază de competenţă îşi au sediul acestea.

(4) Hotărârea este supusă numai recursului.

(5) Hotărârea se motivează şi se comunică în 15 zile de la pronunţare.

Art. 144

Dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate se face astfel:

(1) La nivel naţional:

a) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de către confederaţie şi de pe ultima hotărâre judecătorească de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;

b) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală;

c) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederaţiei, cuprinzând lista federaţiilor componente şi numărul total de membri; aceasta are la bază declaraţiile federaţiilor membre;

d) copii de pe hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile de constatatare a reprezentativităţii federaţiilor membre în număr de cel puţin 25% din totalul sectoarelor de activitate;

e) copii de pe hotărârile de înfiinţare a structurilor judeţene proprii, adoptate conform statutului organizaţiei;

f) lista sectoarelor de activitate stabilite prin Hotărâre de Guvern, în care confederaţia are organizaţii membre, precum şi numărul de angajaţi din economia naţională, conform datelor oficiale comunicate de Institutul Naţional de Statistică;

g) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;

(2) La nivel de sector de activitate şi la nivel de grup de unităţi:

 

 

a) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de către federaţie şi de pe ultima hotărâre judecătorească de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere, după caz;

b) situatie cumulativă semnată de reprezentantul legal al federaţiei, cuprinzând lista sindicatelor componente şi numărul total de membri. Aceasta are la bază declaraţiile fiecărui sindicat membru;

c) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală;

d) numărul de angajaţi din sectorul de activitate, conform datelor oficiale comunicate de Institutul Naţional de Statistică;

e) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;

(3) La nivel de unitate:

a) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de către sindicat şi de pe ultima hotărâre judecătorească de modificare a statutului şi/sau componenţei organelor de conducere;

b) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală;

c) document certificat de reprezentantul legal al sindicatului privind numărul total de membri;

d) dovadă privind numărul de angajaţi din unitate, eliberată de reprezentantul legal al acesteia.

 

Art. 145

Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la instanţă, confederaţiile sindicale şi federaţiile sindicale vor depune o copie de pe respectivul dosar la Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, care o va înregistra şi va emite dovadă în acest sens.

Art. 146

(1) Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional conform prezentei legi au dreptul să negocieze contracte colective de muncă la nivelul sectoarelor de activitate şi grupurilor de unităţi în care au federaţii membre, la cererea acestora.

(2) În mod corespunzător, federaţiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate conform prezentei legi au dreptul să negocieze contracte colective de muncă la nivel de grupuri de unităţi şi unităţi în care sindicatele afiliate au membrii, la cererea acestora.

Art. 147

În sensul prevederilor art. 146, reprezentativitatea la niveluri inferioare se materializează după cum urmează:

a) confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional vor negocia contractele colective de muncă, la nivel de sectoare de activitate şi grupuri de unităţi, în numele afiliaţilor care nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute la art.143 alin.(1) lit.B) şi C);

b) federaţiile sindicale reprezentative la nivel de sectoare de activitate şi grupuri de unităţi vor negocia contractele colective de muncă la nivel de unitate, în numele afiliaţilor care nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute la art.143 alin.(1) lit.D), numai pentru sectoarele sau grupurile de unitaţi pentru care acestea au reprezentativitate.

Art. 148

(1) În unităţile în care nu există nici un membru de sindicat, negocierea contractului colectiv de muncă se face de către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor.

(2) Alegerea reprezentanţilor angajaţilor prevăzuţi la alin. (1) se face prin votul secret a cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.

Art. 149

(1) Criteriul de apartenenţă la sectorul de activitate este cel al obiectului principal de activitate, conform codului CAEN.

(2) La înregistrarea oricărei unităţi noi sau la schimbarea obiectului principal de activitate a unei unităţi, Registrul Comerţului îi va comunica acesteia şi apartenenţa la sectorul de activitate conform înregistrării obiectului principal de activitate în codul CAEN.

 

 

 

CAPITOLUL IV

Încheierea contractelor colective de muncă

Art. 150

(1) În scopul asigurării participării la negocierea contractelor colective de muncă, la nivel de sector şi grup de unităţi, organizaţiile patronale vor transmite tuturor părţilor îndreptăţite, precum şi confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional, anunţul privind intenţia de începere a negocierilor colective.

(2) Anunţul prevăzut la alin. (1) în formă scrisă, va fi transmis părţilor interesate cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii negocierilor. Acestea vor confirma în scris, primirea respectivului anunţ.

(3) Organizaţiile patronale şi/sau organizaţiile sindicale reprezentative conform prezentei legi, care nu sunt semnatare ale unui contract colectiv de muncă încheiat la nivelurile lor de reprezentare, printr-o notificare scrisă adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin care recunosc contractul, devin părţi ale acestuia.

(4) Datele de identificare ale confederaţiilor şi federaţiilor sindicale reprezentative vor fi solicitate Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care este depozitarul documentelor de reprezentativitate la nivel naţional, conform prezentei legi.

(5) La nivel de unitate, angajatorul va convoca în scris organizaţiile sindicale îndreptăţite să participe la negociere sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii negocierilor. Acestea vor confirma în scris primirea respectivului anunţ.

Art. 151

(1) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă care nu poate fi mai mică de 12 luni sau pe durata unei lucrări determinate mai mică de 12 luni.

(2) Părţile pot hotărî prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă, în condiţiile stabilite de prezenta lege.

Art. 152

(1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă, care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 135 alin. (1) şi (3) sunt lovite de nulitate.

(2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanţele judecătoreşti specializate în soluţionarea conflictelor de muncă la cererea părţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

(3) În cazul constatării nulităţii unor clauze de către instanţa judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea acestora.

(4) Până la renegocierea clauzelor a căror nulitate a fost constatată, acestea sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul superior, după caz.

Art. 153

(1) Contractele colective de muncă se încheie în formă scrisă, se depun şi se înregistrează prin grija părţilor, după cum urmează:

a) contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi şi al sectoarelor de activitate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

b) contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de muncă.

(2) Dosarul întocmit în acest scop va cuprinde:

a) contractul colectiv de muncă, în original, semnat de către părţi;

b) procesul verbal al negocierii, conţinând poziţia părţilor;

c) dovada de reprezentativitate a părţilor, în condiţiile prezentei legi;

d) împuternicirile scrise pentru reprezentanţii desemnaţi în vederea semnării contractului colectiv de muncă;

e) dovada convocării părţilor îndreptăţite să participe la negociere.

Art. 154

Contractele colective de muncă intră în vigoare de la data înregistrării lor la autoritatea competentă.

 

 

 

Art. 155

(1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, sau după caz, inspectoratele teritoriale de muncă vor proceda la înregistrarea contractelor colective de muncă în termen de trei zile lucrătoare de la depunere.

(2) În cazul în care se constată că în contractele colective de muncă există clauze convenite cu încălcarea dispoziţiilor art. 9, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, sau după caz, inspectoratele teritoriale de muncă au obligaţia să sesizeze acest fapt părţilor contractante.

Art. 156

(1) Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă:

a) părţile nu au depus dosarul în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (2);

b) nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere, mandataţi în acest scop.

(2) Contractele colective de muncă vor fi înregistrate fără semnătura tuturor părţilor îndreptăţite să participe la negocieri dacă:

a) unele organizaţii reprezentative ale organizaţiilor patronale sau ale organizaţiilor sindicale au fost invitate la negocieri şi nu s-au prezentat;

b) unele organizaţii reprezentative ale organizaţiilor patronale sau ale organizaţiilor sindicale, deşi au fost prezente la negocieri şi au fost de acord cu clauzele negociate, conform proceselor verbale, refuză să semneze.

Art. 157

Împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, părţile interesate se pot adresa instanţelor judecătoreşti în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Art. 158

Contractele colective de muncă la nivel de sectoare de activitate vor fi publicate în Monitorul Oficial al României partea a V-a, editată în acest scop de Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, prin grija părţilor semnatare.

CAPITOLUL V

Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncă

Art. 159

(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, constituie cauză pentru declanşarea conflictului de muncă şi atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

(3) În situaţia prevăzută la alin.(2), părţile au dreptul de a introduce acţiune în executarea contractului colectiv de muncă şi la compensarea prejudiciului constatat.

(4)Acţiunea se introduce la instanţa judecătorească competentă în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

Art. 160

(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lor, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile îndreptăţite convin acest lucru.

(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care a fost înregistrat şi devin aplicabile de la data înregistrării şi/sau publicării acestora în condiţiile prezentei legi sau de la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor.

Art. 161

Executarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se suspendă pe durata grevei.

 

 

 

Art. 162

Contractele colective de muncă încetează:

a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care au fost încheiate, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestora;

b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unităţii;

c) prin acordul părţilor.

 

Art. 163

Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul părţilor semnatare.

Art. 164

Încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncă, va fi notificată în termen de 5 zile lucrătoare organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare, prin proces verbal semnat de toate organizaţiile patronale reprezentative şi de toate organizaţiile sindicale reprezentative.

Art. 165

Litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt conflicte de muncă şi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti specializate.

Art. 166.

(1) Contractele colective de muncă, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, sau după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă, la data intrării în vigoare a prezentei legi produc efecte până la data împlinirii termenului pentru care au fost încheiate.

(2) Modificarea sau prelungirea contractelor colective de muncă, prevăzute la alin.(1) sunt posibile numai dacă nu contravin dispoziţiilor prezentei legi.

 

 

 

TITLUL VIII cuprinzând art.154 – art.216 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL VIII

Conflictele de muncă

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art.167 (1) Raporturile de muncă stabilite între angajaţii şi angajatorii la care aceştia sunt încadraţi se desfăşoară cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective şi individuale de muncă.

(2) Încălcarea de către una dintre părţi a obligaţiilor care îi revin potrivit alin.(1) atrage răspunderea juridică a acesteia.

Art.168 În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) angajatorul este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu.

b) organizaţiile de angajatori, denumite în continuare organizaţii patronale, sunt structuri asociative autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor membrilor lor, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în contractele colective de muncă, precum şi de statutele proprii.

c) angajat desemnează orice persoană fizică care desfăşoară o activitate remunerată sub autoritatea unui angajator, inclusive funcţionarul public şi personalul bugetar, în temeiul unui contract individual de muncă ori a unui raport de serviciu;

d) organizaţiile sindicale sunt organizaţii constituite pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor angajaţilor prevăzute în legislaţia natională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă, precum şi în scopul promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor acestora.

e) conflictele de muncă sunt conflictele dintre angajaţii şi angajatorii la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Art.169

Angajaţii şi angajatorii au obligaţia să soluţioneze conflictele de muncă prin bună înţelegere sau prin procedurile stabilite de prezenta lege.

 

 

 

CAPITOLUL II

Modul de soluţionare a conflictelor colective de muncă

Secţiunea 1

Conflictele colective de muncă

Art.170

(1) Dreptul angajaţilor la negocieri colective, precum şi posibilitatea acestora de a declanşa conflicte de muncă sunt garantate de lege.

(2) Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale.

Art.171

(1) Conflictul ce intervine între angajaţi şi angajatori şi/sau între organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale, după caz, în legătură cu începerea, desfăşurarea, încheierea negocierilor colective, precum şi cu aplicarea contractelor colective de muncă este conflict colectiv de muncă şi se soluţionează potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege.

(2) Fac excepţie de la dispoziţiile alineatului 1) conflictele legate de constatarea nulităţii contractelor colective de muncă, a unor clauze ale acestora ori legate de constatarea încetării contractelor colective de muncă, a căror soluţionare este de competenţa secţiilor/completelor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi de asigurări sociale din cadrul tribunalelor judeţene/al municipiului Bucureşti.

Art.172 (1) Conflictele colective de muncă pot avea loc:

a) la nivelul angajatorilor;

b) la nivelul grupurilor de unităţi;

c) la nivelul sectoarelor de activitate;

(2) Conflictele colective de muncă pot avea loc şi la nivelul unor subunităţi, compartimente, în măsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca aceştia să îşi stabilească, în mod distinct, în contractul colectiv, condiţiile de muncă.

Art.173 (1) În conflictele colective de muncă la nivel de angajator, angajaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative, potrivit legii.

(2) La nivelul angajatorilor la care nu există organizaţii sindicale reprezentative, iar angajaţii şi-au ales, conform legii, persoanele care să îi reprezinte la negocieri, aceleaşi persoane îi reprezintă şi în cazul conflictelor colective de muncă.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte reprezentarea angajaţilor în cazul unor conflicte colective de muncă la nivelul subunităţilor sau al compartimentelor.

Art.174 (1) În cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unităţi şi de sector de activitate, angajaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative care participă la negocierile colective de muncă sau care sunt semnatare ale contractelor colective de muncă de la nivelurile respective.

(2) În mod corespunzător, în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unităţi şi de sector de activitate, angajatorii sunt reprezentaţi de organizaţiile acestora care participă la negocierile colective de muncă sau care sunt semnatare ale contractelor colective de muncă de la nivelurile respective.

 

 

 

Secţiunea a 2-a

Declanşarea conflictelor colective de muncă

Art.175 Conflictele colective de muncă pot fi declanşate în următoarele situaţii: a) angajatorul sau organizaţia patronlă refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;

b) angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi sau de organizaţiile sindicale ;

c) angajatorul sau organizaţia patronală nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru, formarea profesională şi condiţiile de muncă;

d) în cazul eşuării negocierilor anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru, formarea profesională şi condiţiile de muncă;

e) în cazul neacordării în mod colectiv la minimum 20% dintre angajaţi, a unor drepturi individuale prevăzute de lege, contracte colective şi individuale de muncă aplicabile.

Art.176 (1) În cazurile în care există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă la nivel de unitate, organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor după caz, vor sesiza angajatorul despre această situaţie.

(2) În cazurile în care există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, organizaţiile sindicale reprezentative vor sesiza organizaţiile patronale despre această situaţie. Concomitent vor fi sesizate şi unităţile componente ale grupului de unităţi, în care organizaţiile sindicale au organizaţii membre.

(3) În cazurile în care există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă la nivel de sector de activitate, federaţiile sindicale reprezentative, vor sesiza organizaţiile patronale reprezentative la acest nivel sau, după caz, autorităţile administraţiei publice centrale. Concomitent vor fi sesizate şi unităţile componente ale sectorului de activitate în care federaţiile sindicale au organizaţii membre.

(4) În cazurile în care există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, confederaţiile sindicale reprezentative vor sesiza organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Concomitent vor fi sesizaţi toţi angajatorii din economia naţională, la nivelul cărora confederaţiile sindicale au organizaţii membre.

(5) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicărilor angajaţilor, a motivării acestora şi a propunerilor de soluţionare a acestora. Angajatorul sau organizaţia patronală este obligat/obligată să primească şi să înregistreze sesizarea astfel formulată.

(6) Cerinţa prevăzută la alin. (5) se consideră îndeplinită şi dacă revendicările angajaţilor sunt exprimate de către organizaţiile sindicale reprezentative sau de către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, după caz, cu ocazia primirii de către angajator sau organizaţia patronală şi dacă discuţiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.

Art.177

(1) Angajatorul sau organizaţia patronală, după caz, are obligaţia de a răspunde în scris organizaţiilor sindicale sau, în lipsa acestora, reprezentanţilor angajaţilor, în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.

(2) În cazul conflictelor de la nivel de grup de unităţi sau sector de activitate, obligaţia prevăzută la alin. (1) revine organizaţiilor patronale de la nivelurile respective sau, după caz, autorităţilor sau instituţiilor publice cu care se desfăşoară negocierea colectivă la aceste niveluri.

Art.178

(1) În situaţia în care angajatorul sau organizaţia patronală nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, organizaţiile sindicale nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul colectiv de muncă se consideră declanşat.

 

 

 

(2) Informarea privitoare la declanşarea conflictelor colective de muncă şi a motivaţiei acestora, se transmite în scris de către organizaţiile sindicale sau reprezentanţii salariaţilor după caz, angajatorului sau organizaţiei patronale după caz, inspectoratelor teritoriale de muncă sau Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, după caz.

Secţiunea a 3-a

Medierea şi arbitrajul conflictelor colective de muncă

3.1. Medierea

Art.179 După declanşarea conflictului colectiv de muncă parţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.

Art.180

Mediatorii sunt aleşi de comun acord de către părţile aflate în conflict colectiv de muncă, dintre persoanele care au calitatea de mediator şi fac parte din Corpul de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă.

Art.181

(1) Corpul de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă este o structură profesională compusă din persoane specializate în medierea şi arbitrajul conflictelor de muncă.

(2) Fiecare confederaţie sindicală şi patronală reprezentativă la nivel naţional, va propune o listă de cel mult câte 20 de persoane având pregătire superioară în domeniile tehnice, economice sau juridice în vederea numirii lor ca mediatori şi arbitri pentru conflictele de muncă.

(3) Persoanele astfel desemnate vor fi numite prin ordin al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în Corpului de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă pe un mandat de 4 ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(4) Componenţa nominală a Corpului de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă se poate modifica la cererea organizaţiei care i-a propus.

(5) Modul de înfiinţare, organizare, finanţare, funcţionare, regimul incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese a Corpului de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă vor fi stabilite prin Hotărâre de Guvern ce se va adopta în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art.182 (1) Procedura de mediere a conflictelor colective de muncă se realizează conform legii;

(2) Durata medierii nu poate depăşi 30 de zile calendaristice calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului colectiv de muncă.

Art.183 Părţile aflate în conflict colectiv de muncă au obligaţia de a pune la dispoziţia mediatorului datele necesare pentru îndeplinirea misiunii sale. Mediatorul are dreptul să convoace părţile şi să le ceară relaţii scrise cu privire la revendicările formulate.

Art.184 (1) La încheierea misiunii sale mediatorul are obligaţia să întocmească un raport cu privire la situaţia conflictului colectiv de muncă.

(2) Raportul va fi transmis fiecărei părţi, precum şi autorităţilor publice informate potrivit art. 178 alin. 2) şi va cuprinde, după caz:

a) modul de soluţionare a conflictului;

b) revendicările rămase în divergenţă;

c) propuneri de soluţionare a revendicărilor divergente.

 

 

 

Art.185

(1) Pentru activitatea depusă mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord între acesta şi părţile aflate în conflict colectiv de muncă.

(2) Onorariul se depune de către părţi la Corpul de Mediere şi Arbitraj, la data începerii procedurii de mediere.

3.2. Arbitrajul

Art.186 (1) Pe întreaga durată a unui conflict colectiv de muncă, parţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului.

(2) Hotărârile pronunţate de completul de arbitraj sunt obligatorii pentru părţi şi completează contractele colective de muncă.

Art.187 (1) Completul de arbitraj se compune din 1 sau 3 arbitri.

(2) În cazul în care fiecare parte desemnează un arbitru, cel de al treilea membru al completului se alege prin tragere la sorţi din lista membrilor Corpului de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă.

Art.188

Anterior numirii în cadrul Corpului de Mediere şi Arbitraj pentru conflicte de muncă, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Justiţiei vor asigura membrilor Corpului, participarea la cursul de formare în domeniul medierii şi arbitrajului.

Art.189 Completul de arbitraj îşi desfaşoară activitatea de soluţionare a conflictului colectiv de muncă la sediul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă.

Art.190 Procedura de lucru a completului de arbitraj se stabileşte printr-un regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art.191 După stabilirea completului de arbitraj, părţile sunt obligate să depună la acesta întreaga documentaţie privind revendicările formulate şi susţinerea acestora.

Art.192 (1) În termen de 5 zile calendaristice de la primirea documentaţiei prevăzute la art. 191 completul de arbitraj are obligaţia să convoace părţile şi să dezbată împreună cu acestea conflictul colectiv de muncă, pe baza dispoziţiilor legale şi a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.

(2) Completul de arbitraj se pronunţă în termen de 5 zile calendaristice de la data încheierii dezbaterilor printr-o hotărâre irevocabilă.

(3) Hotărârea motivată se comunică părţilor în termen de 48 de ore de la pronunţare. Sub sancţiunea nulităţii, hotărârea trebuie însoţită de dovezile de convocare a părţilor.

(4) Hotărârea arbitrală face parte din contractul colectiv de muncă. Începând cu data comunicării hotărârii arbitrale conflictul colectiv de muncă încetează.

Art.193 Pentru activitatea desfaşurată în soluţionarea unui conflict colectiv de muncă membrii completului de arbitraj primesc un onorariu care se stabileste potrivit art. 185 alin. (1) şi se plăteşte de către părţile în conflict, în mod

 

 

 

egal, anterior începerii procesului de arbitraj. În situaţia în care nu se realizează acordul cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţie

Secţiunea a 5-a

Greva

Art.194 (1) Greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului şi poate fi declarată pe durata desfăşurării conflictelor colective de muncă.

(2) Greva poate fi precedată de o grevă de avertisment, care, dacă se face cu încetarea lucrului, nu poate avea o durată mai mare de 2 ore.

Art.195 (1) Greva, inclusiv greva de avertisment poate fi declanşată numai dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa angajatorului sau organizaţiilor patronale, cu cel puţin 48 de ore înainte.

(2) Înainte de declanşarea grevei, medierea şi arbitrajul conflictului colectiv de muncă sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.

Art.196

(1) Hotărârea de a declanşa greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul total al membrilor organizaţiilor sindicale respective.

(2) La angajatorii la care nu sunt organizaţii sindicale reprezentative, hotărârea de declanşare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel putin jumătate + 1 din numarul total al angajaţilor încadraţi sau, după caz, ai subunităţii sau compartimentului în care s-a declanşat conflictul colectiv de muncă.

Art.197 (1) Pe lângă greva propriu-zisă salariaţii au dreptul de a declanşa grevă de solidaritate.

(2) Greva de solidaritate poate fi declanşată în vederea susţinerii revendicărilor formulate de angajaţii din alte unitati.

(3) Hotărârea de a declanşa greva de solidaritate poate fi luată de către organizaţiile sindicale reprezentative afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicală la care este afiliată organizaţia sindicală organizatoare.

(4) Greva de solidaritate nu poate avea o durată mai mare de o zi şi trebuie anuntată în scris angajatorului cu cel puţin 48 de ore înainte de data incetarii lucrului.

Art.198 (1) Grevele sunt organizate de organizaţiile sindicale reprezentative sau, după caz, de reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, care vor stabili şi durata acestora, cu respectarea prevederilor art. 195-196

(2) Organizaţiile sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanţii alesi ai angajaţilor îi reprezintă pe grevisti, pe toata durata grevei, în relaţiile cu angajatorul sau organizaţiile patronale, după caz, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazurile în care pentru motive legate de declanşarea şi desfăşurarea grevei, angajatorii înaintează plângeri instanţelor.

Art.199

Pe durata în care revendicarile formulate de angajaţi sunt supuse medierii ori arbitrajului aceştia nu pot declanşa grevă.

Art.200

(1) Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe.

(2) Pe durata unei greve declanşate la un angajator, pot înceta activitatea şi lucrătorii unor subunităţi sau compartimente care nu au participat initial la declanşarea conflictului colectiv de muncă.

 

 

 

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2) revendicarile sunt cele formulate la declanşarea conflictului colectiv de muncă.

Art.201 (1) Dacă este posibil, angajaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea.

(2) Angajaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă.

Art.202

Organizatorii grevei, împreună cu angajatorul au obligaţia ca pe durata acesteia să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor.

Art.203

(1) Pe durata grevei angajatorul nu poate fi impiedicat să îşi desfăşoare activitatea de către angajaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia.

(2) Angajatorul nu poate încadra personal care să îi înlocuiască pe cei aflaţi în grevă.

Art.204 (1) Participarea la grevă sau organizarea acesteia, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale angajaţilor şi nu poate avea consecinţe negative asupra greviştilor sau asupra organizatorilor. (2) Pe durata grevei salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, cu excepţia drepturilor salariale.

Art. 205

Pe durata conflictului colectiv de muncă, inclusiv a grevei, angajatorii nu pot efectua concedieri şi nu vor angaja personal în locul angajaţilor grevişti.

Art.206 (1) În timpul grevei părţile au obligaţia de a continua negocierile în vederea soluţionării revendicărilor care formeaza obiectul conflictului colectiv de muncă.

(2) În cazul in care organizatorii grevei şi angajatorul sau organizaţiile patronale ajung la un acord, conflictul colectiv de muncă este solutionat şi greva încetează.

Art.207 Nu pot declanşa grevă: procurorii, judecătorii, personalul militar din Ministerul Apărării Naţionale, din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi al unităţile din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicatii Speciale.

Art.208 Personalul din transporturile aeriene nu poate declanşa grevă din momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia.

Art.209 Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declanşa grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţiile internaţionale ratificate de statul român.

Art.210 (1) În unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, în unităţile de transporturi pe căile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi aprovizionarea populatiei cu gaze, energie electrică, apă şi căldură, greva este permisă cu condiţia ca greviştii şi angajatorii să asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală.

 

 

 

(2) Angajaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declanşa greva cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei şi care să asigure funcţionarea instalaţiilor în deplină siguranţă.

(3) Funcţionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, al administraţiilor publice locale şi al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pot declanşa greva cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei şi să nu afecteze major liniştea şi ordinea publică.

(4) Obligaţiile ce revin greviştilor şi angajatorilor prevăzute de alin. (1), (2) şi (3) se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile sau, după caz, prin acordurile colective de muncă. În absenţa contractului colectiv de muncă/acordului colectiv de muncă, aceste obligaţii se stabilesc printr-un acord comun care se înregistrează la inspectoratul teritorial de muncă, sau, după caz, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu 24 de ore anterior declanşării grevei.

CAPITOLUL III

Modul de soluţionare a conflictelor individuale de muncă

Secţiunea 1

Conflictele individuale de muncă

Art.211 Sunt conflicte individuale de muncă următoarele:

a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă şi a raporturilor de serviciu;

b) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă şi a raporturilor de serviciu;

c) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă şi a raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora;

Art.212 Nu sunt considerate conflicte individuale de muncă, în sensul prezentei legi, conflictele dintre angajatorii şi persoanele care prestează diferite activităţi acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă sau a raporturilor de serviciu.

Secţiunea a 2-a

Procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă

Art.213 Conflictele individuale de muncă se soluţionează de către secţiile sau completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale de la tribunalele judeţene şi al Municipiului Bucureşti.

Art.214 Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi domiciliul sau reşedinţa salariatul. Cererile formulate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor pot fi adresate şi la instanţa judecătorească competentă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul organizaţia sindicală.

 

 

 

Art.215 Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, sau după caz, de organizaţiile sindicale ai căror membri sunt, după cum urmează:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă sau a raportului de serviciu ;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia de sancţionare disciplinară;

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune în situaţia în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

 

Art.216 (1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se judecă în regim de urgenţă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cu cel putin o zi înaintea judecării.

Art.217

În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de către angajator, acesta are obligaţia, sub sancţiunea decăderii din probă, ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.

Art.218 La prima zi de înfăţişare, înainte de intrarea în dezbateri, instanţa are obligaţia de a încerca stingerea conflictului prin împacarea părţilor.

Art.219

(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor individuale de muncă.

(2) În cazul conflictelor individuale de muncă, sarcina probei revine angajatorului.

(3) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie cu mai mult de 20 de zile administrarea acesteia.

Art.220 (1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.

(2) În situaţii deosebite pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.

Art.221 (1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive şi executorii de drept.

(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.

Art.222 Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Art.223 (1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii:

a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă;

b) judecarea pe fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citată;

c) instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei.

 

 

 

CAPITOLUL IV

Răspunderea juridică pentru încalcarea unor prevederi legale

Art.224 Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate angajatorului de partea interesată, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni ori cu amendă.

Art.225 Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an ori cu amendă.

Art.226 Răspunderea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 224-225 revine persoanelor care aveau obligaţia de a dispune plata salariilor sau, după caz, reintegrarea lucrătorului respectiv.

Art.227 (1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 224-225 actiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate ori a organizaţiei sindicale al cărui membru este.

(2) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art.228

(1) În cazul în care greva este declanşată cu nerespectarea prevederilor din prezenta lege, greva poate fi declarată neconformă sau nelegală.

(2) Greva este neconformă dacă:

a) sesizarea adresată angajatorului privind premisele declanşării conflictului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.176, alin.2 ;

b) dacă greva a fost declanşată pentru motive diferite de cele care au stat la baza declanşării conflictului colectiv de muncă.

(3) Greva este nelegală dacă :

a) organizatorii nu fac dovada, la cererea instanţei, a declanşării grevei în condiţiile expres prevăzute de statutele proprii ;

b) organizatorii nu au îndeplinit obligaţia de a anunţa angajatorul cu 48 de ore înainte de declanşarea grevei.

Art.229

Competenţa declarării grevei ca neconforme sau nelegale revine secţiilor sau completelor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă ale tribunalelor în a căror rază teritorială se află sediul sindicatului sau a organizaţiei sindicale organizatoare a grevei ori, în cazul în care organizatorii grevei sunt reprezentanţii salariaţilor, sediul unităţii.

Art.230

(1) Sub sancţiunea nulităţii, citaţia va fi comunicată părţilor cu cel puţin 3 zile înaintea datei judecăţii.

(2) Judecarea cauzei se face în regim de urgenţă.

Art.231

(1) Declararea grevei ca neconformă atrage obligaţia organizatorilor grevei de a acoperi erorile constatate de instanţă în declanşarea grevei, în termen de 24 de ore de la comunicarea hotărârii.

(2) Hotărârea de declarare a grevei ca nelegală are ca efect încetarea grevei şi este executorie de la data comunicării. Hotărârea poate fi atacată cu recurs în 10 zile de la comunicare.

 

 

 

Art.232

(1) Orice acţiune împotriva greviştilor sau organizatorilor grevei privitoare la daune este admisibilă numai în măsura în care angajatorul face dovada că angajaţii au continuat greva după comunicarea hotărârii de declarare ca nelegală a grevei de către instanţa de judecată.

(2) În situaţiile prevăzute la alin.1 angajaţii grevişti şi organizatorii grevei răspund solidar pentru pagubele produse din vina lor pentru continuarea unei greve declarate ca nelegale.

TITLUL IX cuprinzând art.217 – art.218 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL IX

Sancţiuni

Art. 233

Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:

a) încălcarea de către membrii aleşi şi/sau numiţi în organul de conducere al organizaţiei sindicale a obligaţiei prevăzute la art. 62 alin. (1), cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei;

b) încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1), cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei.

Art. 234

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.

(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 233 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 235

(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

a) împiedicarea exerciţiului dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală, în scopurile şi în limitele prevăzute de prezenta lege;

b) condiţionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi şi numiţi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale;

c) orice fel de constrângere şi limitare a exercitării atribuţiilor organizaţiilor sindicale prevăzute de lege şi statut, săvârşite de persoane din afara organizaţiei ;

d) furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobândirea personalităţii juridice a organizaţiei sindicale, precum şi în timpul fiinţării acesteia.

(2) Acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedura penală, cu excepţia infracţiunii prevăzute la alin. (1) lit. d).

Art. 236

Neîndeplinirea de către angajatori sau organizaţiile acestora a obligaţiilor prevăzute la art. 132 alin. (1), art.136 alin.(3) şi art.150, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 20.000 şi 50.000 de lei.

Art. 237

(1) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art.236 se face conform procedurilor legale, de către Inspecţia Muncii.

(2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va emite ordinul de împuternicire în vederea aplicării prevederilor de la alin.(1).

 

 

 

Art. 238

(1) Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile privind respectarea obligaţiilor asumate prin contractele colective de muncă, în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către părţile interesate, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă, conform Codului Penal.

(2) Fapta funcţionarului din cadrul autorităţii publice care, cu rea-credinţă, încalcă drepturile părţilor cu privire la negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă, conform dispozitiilor legale.

Art. 239

(1) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 238, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

(2) Plângerea se adresează direct Tribunalului în cărui rază de competenţă teritorială îşi are sediul reclamantul.

Art.240 (1) Fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin violenţe, împiedică sau obligă un angajat sau un grup de angajaţi să participe la grevă sau să muncească în timpul grevei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

(2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile OUG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se constată şi se sancţionează de către inspectorii de muncă.

TITLUL X cuprinzând art.219 – art.224 – se modifică şi va avea următorul cuprins:

TITLUL X

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 241

(1)Funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte, secretar, trezorier sau alte funcţii patronale sau sindicale alese sau numite nu sunt demnităţi sau funcţii publice.

(2)Reprezentanţii confederaţiilor patronale sau sindicale aleşi sau numiţi, conform legii, în consilii de administraţie tripartite sau în alte structuri bi şi tripartite nu exercită demnităţi sau funcţii publice pe perioada mandatului şi nu se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese.

Art. 242

Cererile şi actele de procedură ale organizaţiilor patronale şi sindicale în faţa instanţelor judecătoreşti sau actele de procedură întocmite pentru acestea sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 243

(1) Hotărârile judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice de către organizaţiile patronale si sindicale, obţinute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.

(2) Federaţiile care şi-au dobândit personalitatea juridică la tribunalele judeţene, au obligaţia ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi să solicite transcrierea în Registrul special al federaţiilor şi confederaţiilor patronale si sindicale al Tribunalului Bucureşti.

(3) Cererea de transcriere prevăzută la alin. (2) va fi însoţită de două copii după hotărârea definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice a federaţiei şi după ultima hotărâre judecătorească de modificare a statutului, după caz.

 

 

 

(4) În termen de 30 de zile de la depunerea cererii, Tribunalul Bucureşti va solicita tribunalului judeţean, dosarul de dobândire a personalităţii juridice al federaţiei petente.

Art. 244

Modelul, modul de completare şi operare a registrelor speciale ale organizaţiilor patronale, respectiv ale organizaţiilor sindicale prevăzute la art. 9 şi, respectiv, la art. 40 şi art. 71 se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, după consultarea partenerilor sociali.

Art. 245

(1)Funcţia de preşedinte al Consiliului Economic şi Social este asimilată din punctul de vedere al indemnizării celei de secretar de stat, iar funcţia de vicepreşedinte este indemnizata cu 50% din indemnizatia presedintelui.

(2) Funcţia de secretar general este asimilată din punctul de vedere al salarizării celei de secretar general din minister.

(3) Pentru activitatea desfăşurată, membrii Plenului Consiliului Economic şi Social primesc o indemnizaţie în cuantum de 30% din cuantumul indemnizaţiei stabilite pentru preşedinte.

(4) Pentru activitatea desfăşurată, membrii comisiilor de specialitate permanente sau temporare au dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de până la 20% din cuantumul indemnizaţiei stabilite pentru preşedinte.

Art. 246

(1) Pentru organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social se aloca de la bugetul de stat, prin legile bugetare anuale, fondurile aferente urmatoarelor categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile de intretinere si functionare si cheltuielile de capital, care se vor stabili anual;

b) salariile angajatilor Secretariatului tehnic al Consiliului Economic si Social, stabilite pe baza prevederilor Legi cadru privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.

c) plata cotizatiilor anuale datorate organizatiilor internationale la care Consiliul Economic si Social este afiliat.

d) contributiile datorate de angajator asupra sumelor reprezentand salarii si indemnizatii platite persoanelor prevazute la lit. b) si c), conform reglementarilor in domeniu.

(2) Alte venituri pot fi constituite din donatii si contributii ale partenerilor sociali, ale altor persoane fizice si juridice, unanim acceptate.

Art. 247

Structura de personal a Consiliului Economic si Social este urmatoarea:

a) personalul de specialitate si tehnico-administrativ;

b) expertii comisiilor de specialitate.

 

Art. 248

Reprezentantii confederatiilor patronale si sindicale alesi in Plenul Consiliului Economic şi Social sau numiti in comisiile de specialitate permanente sau temporare nu exercita demnitati sau functii publice si nu se afla in stare de incompatibilitate sau conflict de interese.

Art. 249

In cazul in care membrii Consiliului Economic si Social sau ai comisiilor de specialitate permanente sau temporare se deplaseaza in interesul serviciului, in tara sau in strainatate, precum si in alte situatii deosebite, acestia au dreptul si la alte sume de bani, stabilite prin regulamentul de organizare si functionare, conform dispozitiilor legale.

Art. 250

(1) Pentru elaborarea unor studii în domeniul economico-social stabilite de către plen, Consiliul Economic şi Social poate folosi colaboratori externi – cadre didactice din învăţământul superior, cercetători ştiinţifici, magistraţi sau alţi specialişti, în condiţiile legii.

 

 

 

(2) Cuantumul sumelor cuvenite colaboratorilor externi se stabileşte prin negociere directă, în raport cu complexitatea şi importanţa lucrării ce urmează să fie elaborată, fără a putea depăşi, lunar, salariul de bază maxim stabilit de lege pentru funcţia de consilier gradul I A din cadrul Consiliului Economic şi Social.

Art. 251

(1) Potrivit prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Economic şi Social are dreptul să solicite datele şi informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor acestuia.

(2) Păstrarea şi folosirea datelor şi informaţiilor se vor face cu respectarea gradului de confidenţialitate precizat de emitent.

Art. 252

Cererile referitoare la înregistrarea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea unor clauze cuprinse în contractele colective de muncă, formulate în faţa instituţiilor publice, instanţelor judecătoreşti şi a altor organe ale statului sunt scutite de taxe judiciare şi de timbru judiciar.

Art. 253

(1) Reprezentativitatea organizaţiilor patronale şi a organizaţiilor sindicale solicitată în vederea participării la negocierile colective de muncă se acordă o dată la patru ani, în condiţiile prezentei legi.

(2) Falsul în declaraţii în vederea obţinerii reprezentativităţii constituie infracţiune în condiţiile prevăzute şi pedepsite de Codul Penal.

(3) Reprezentativitatea obţinută în condiţiile alin.(1) îşi produce efecte pe o perioadă de patru ani de la data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

(4) Hotărârile judecătoreşti rămase definitive prin care se constată reprezentativitatea organizaţiilor patronale şi organizatiilor sindicale în condiţiile prezentei legi, se comunică Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale care va ţine evidenţa acestora.

Art. 254

Reprezentativitatea organizaţiilor patronale sau a organizaţiilor sindicale, constatată conform legislaţiei în vigoare, poate fi contestată de către organizaţiile patronale sau sindicale corespondente la nivel naţional, de sector de activitate, grup de unităţi sau la nivel de unitate, în condiţiile în care s-a modificat situaţia unuia sau a mai multora dintre criteriile prevăzute de art 12, alin.(1) şi (2), respectiv art.15 alin. (1), pe baza cărora a fost obţinută reprezentativitatea în cauză.

Art. 255

(1) De la intrarea în vigoare a prezentei legi, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale vor proceda la obţinerea reprezentativităţii în conformitate cu dispoziţiile legii privind negocierile colective de muncă.

(2) Reprezentativitatea organizaţiilor patronale şi organizatiilor sindicale constatată anterior intrării în vigoare a prezentei legi, îşi produce efectele până la expirarea termenului pentru care a fost acordată prin hotărâre judecătorească.

(3) Sectoarele de activitate se vor stabili prin Hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 256

Contractele colective de muncă nu pot fi denunţate unilateral.

Art.257

Toate actele de procedură întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

 

 

 

Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 18 aprilie 2011.

ANEXA 1

LISTA

cuprinzând ministerele şi alte instituţii publice în cadrul cărora se vor organiza comisii de dialog social

1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

2. Ministerul Administraţiei şi Internelor

3. Ministerul Finanţelor Publice

4. Ministerul Justiţiei

5. Ministerul Apărării Naţionale

6. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

7. Ministerul Mediului şi Pădurilor

8. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

9. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

10. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

11. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

12. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

13. Ministerul Sănătăţii

14. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

15. Ministerul Afacerilor Externe

16. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

17. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

ANEXA 2

– model –

Instituţia publică care raportează

RAPORT

privind activitatea comisiei de dialog social pe luna ………..

______________________________________________________________________________

|Nr. | Data şedinţei comisiei| Ordinea de zi | Rezumatul concluziilor|

|crt.| de dialog social |_________________________| sau al eventualelor |

| | | Punct propus | Iniţiator| rezoluţii |

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

| | | | | |

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

| | | | | |

 

 

 

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

| | | | | |

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

| | | | | |

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

| | | | | |

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

| | | | | |

|____|_______________________|______________|__________|_______________________|

Preşedintele Comisiei de dialog social,

…………………………………….

(semnătura)

ANEXA 3

REGULAMENT-CADRU

privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale

I. Componenţa comisiilor de dialog social

Din cadrul comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale fac parte:

1. reprezentanţi ai ministerelor – secretarii de stat, precum şi conducătorii instituţiilor publice, autorităţi şi agenţii aflate în coordonarea sau subordonarea ministerelor, numiţi prin ordin al ministrului;

2. reprezentanţi ai partenerilor sociali – reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, conform copiilor hotărârilor judecătoreşti definitive depuse la secretariatul comisiei de dialog social. Organizaţiile sindicale şi patronale membre ale comisiilor de dialog social vor desemna câte un titular şi câte un supleant pentru comisiile de dialog social de la nivelul ministerelor şi al instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 la lege;

3. experţi – organizaţiile sindicale şi patronale, în funcţie de tematica abordată, pot fi asistate de experţi, care vor participa în baza unui mandat acordat de confederaţie;

4. invitaţi – la propunerea preşedintelui comisiei de dialog social, plenul comisiei poate aproba participarea unor invitaţi cu statut nepermanent. În cazul dezbaterii care necesită participarea reprezentanţilor altor instituţii publice, autorităţi şi agenţii, preşedintele comisiei de dialog social are obligaţia de a-i invita la şedinţele comisiei;

5. reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – la lucrările comisiilor de dialog social din ministere şi din alte instituţii publice prevăzute în anexa nr. 1 la lege va fi invitat un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice.

II. Funcţionarea comisiilor de dialog social

1. Preşedinţia comisiei este asigurată de un secretar de stat sau, în situaţii speciale, cu acordul partenerilor de dialog social, de către un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului, ori, în cazul

 

 

 

instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 la lege de un reprezentant împuternicit de conducătorul instituţiei publice.

Preşedintele comisiei are următoarele atribuţii:

a) conduce şedinţele comisiei de dialog social;

b) convoacă membrii comisiei, precum şi invitaţii la şedinţele acesteia;

c) asigură prezenţa la lucrările şedinţelor comisiei de dialog social a reprezentanţilor altor autorităţi şi agenţii aflate în coordonarea sau subordonarea ministerului sau a instituţiei publice în cauză.

2. Secretariatul comisiei de dialog social se asigură de către instituţia publică în cadrul căreia aceasta funcţionează.

3. Secretariatul comisiei de dialog social are următoarele atribuţii:

a) întocmirea şi comunicarea ordinii de zi;

b) difuzarea documentelor de lucru pentru şedinţele comisiei;

c) redactarea minutei pentru fiecare şedinţă, precum şi transmiterea acesteia către partenerii sociali, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Economic şi Social;

d) evidenţa hotărârilor judecătoreşti definitive privind reprezentativitatea partenerilor sociali, în copie legalizată.

4. Comisiile de dialog social se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, în baza unei convocări făcute de preşedintele comisiei. Convocarea comisiei se face în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea datei de desfăşurare, cu comunicarea ordinii de zi şi a documentelor de lucru. Ordinea de zi poate fi completată cu alte puncte, cu aprobarea plenului comisiei.

5. Preşedintele comisiei poate convoca o şedinţă extraordinară a comisiei de dialog social pentru dezbaterea unor probleme cu caracter urgent sau la cererea motivată a unor parteneri sociali.

6. Şedinţele comisiei de dialog social convocate pentru dezbaterea unor acte normative se întrunesc după ce actul normativ propus a fost aprobat de conducerea ministerului şi înainte de transmiterea proiectului spre avizare la alte ministere.

7. Şedinţa comisiei de dialog social nu necesită întrunirea unui anumit cvorum, prezenţa partenerilor sociali fiind voluntară, procedura de convocare fiind respectată dacă a fost făcută în termen legal.

8. Punctele de vedere adoptate în comisiile de dialog social se consideră acceptate de către partenerii sociali ai căror reprezentanţi nu au fost prezenţi la şedinţele de comisie la care au fost invitaţi să participe. La propunerile formulate în scris de partenerii sociali, iniţiatorul actului normativ sau al altor proiecte are obligaţia de a da un răspuns motivat în termen de 5 zile lucrătoare de la data şedinţei comisiei.

9. După fiecare şedinţă a comisiei de dialog social secretariatul acesteia întocmeşte o minută, care este difuzată partenerilor sociali în şedinţa următoare, spre aprobare. Minuta respectivă este transmisă şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi Consiliului Economic şi Social.

10. Preşedintele comisiei de dialog social va pune la dispoziţia partenerilor sociali informaţiile disponibile necesare formulării unui punct de vedere argumentat.

11. Punctele de vedere ale partenerilor sociali cu privire la actele normative supuse dezbaterii în comisie vor fi înaintate secretariatului comisiei de dialog social în formă scrisă, după modelul: text iniţial – propunere de modificare – motivare.

12. Pentru dezbaterea unor probleme cu caracter specific se pot constitui grupuri de lucru, cu participarea reprezentanţilor desemnaţi nominal de partenerii sociali, membri ai comisiei cu mandat determinat.

13. Actele normative dezbătute în cadrul comisiei de dialog social vor fi însoţite în circuitul de avizare de minuta şedinţei comisiei de dialog social, în care sunt consemnate punctele de vedere ale partenerilor sociali referitoare la actul normativ discutat.

 

 

 

ANEXA 4

REGULAMENT-CADRU

privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale

I. Componenţa comisiilor de dialog social

Din cadrul comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale fac parte:

1. prefectul, precum şi reprezentanţi ai prefectului şi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, numiţi prin ordin de către prefect;

2. preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al capitalei, pentru municipiul Bucureşti;

3. reprezentanţii partenerilor sociali – reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, conform copiilor hotărârilor judecătoreşti definitive depuse la secretariatul comisiei de dialog social constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Secretariatul comisiei de dialog social constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va transmite comisiilor de dialog social constituite la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti lista confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, conform acestor hotărâri judecătoreşti. Organizaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional vor desemna câte un titular şi câte un supleant pentru comisiile de dialog social de la nivel judeţean din structurile proprii în teritoriu;

4. experţi – organizaţiile sindicale şi patronale, în funcţie de tematica abordată, pot fi asistate de experţi, care vor participa în baza unui mandat;

5. invitaţi – la propunerea preşedintelui comisiei de dialog social, plenul comisiei poate aproba participarea unor invitaţi cu statut nepermanent. În cazul dezbaterii care necesită participarea reprezentanţilor altor instituţii publice, preşedintele comisiei de dialog social are obligaţia de a-i invita la şedinţele comisiei;

6. reprezentantul inspectoratului teritorial de muncă – la lucrările comisiilor de dialog social constituite în plan teritorial va fi invitat un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice.

II. Funcţionarea comisiilor de dialog social

1. Preşedinţia comisiei, în baza principiului copreşedinţiei, este asigurată de prefect şi de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al capitalei, pentru municipiul Bucureşti.

2. Secretariatul comisiei de dialog social se asigură de către instituţia publică în cadrul căreia aceasta funcţionează.

3. Secretariatul comisiei de dialog social are următoarele atribuţii:

a) convocarea membrilor comisiei la şedinţele acesteia;

b) întocmirea şi comunicarea ordinii de zi;

c) difuzarea documentelor de lucru pentru şedinţele comisiei;

d) redactarea minutei pentru fiecare şedinţă, precum şi transmiterea acesteia membrilor comisiei şi secretarului de stat responsabil pentru dialog social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

4. Comisiile de dialog social se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, în baza unei convocări făcute de preşedintele comisiei. Convocarea comisiei se face în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea datei de

 

 

 

desfăşurare, cu comunicarea ordinii de zi şi a documentelor de lucru. Ordinea de zi poate fi completată cu alte puncte, cu aprobarea plenului comisiei.

5. Preşedintele comisiei poate convoca o şedinţă extraordinară a comisiei de dialog social pentru dezbaterea unor probleme cu caracter urgent sau la cererea motivată a unor parteneri sociali.

6. Şedinţa comisiei de dialog social nu necesită întrunirea unui anumit cvorum, prezenţa partenerilor sociali fiind voluntară, procedura de convocare fiind respectată dacă a fost făcută în termen legal.

7. Punctele de vedere adoptate în comisiile de dialog social se consideră acceptate de către partenerii sociali ai căror reprezentanţi nu au fost prezenţi la şedinţele de comisie la care au fost invitaţi să participe. La propunerile formulate în scris de partenerii sociali, iniţiatorul actului normativ sau al altor proiecte are obligaţia de a da un răspuns motivat, în termen de 5 zile de la data şedinţei comisiei.

8. După fiecare şedinţă a comisiei de dialog social secretariatul acesteia întocmeşte o minută, care este difuzată partenerilor sociali în şedinţa următoare, spre aprobare. Minuta respectivă este transmisă şi secretarului de stat responsabil pentru dialog social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

9. Preşedintele comisiei de dialog social va pune la dispoziţia partenerilor sociali informaţiile disponibile necesare elaborării unui punct de vedere argumentat.

10. Punctele de vedere ale partenerilor sociali cu privire la actele normative supuse dezbaterii în comisie vor fi înaintate secretariatului comisiei de dialog social în formă scrisă, după modelul: text iniţial – propunere de modificare – motivare.

11. Pentru dezbaterea unor probleme cu caracter specific se pot constitui colective de lucru, cu participarea reprezentanţilor desemnaţi nominal de partenerii sociali, membri ai comisiei cu mandat determinat.

—————

 

 

Question Pro

QuestionPro provides unparalleled insights and just launched enterprise features including Communities, Customer ExperienceWorkforce and Mobile.

Facebook

Procurement Paper

Statistici:

Flag Counter

Question Pro

QuestionPro provides unparalleled insights and just launched enterprise features including Communities, Customer ExperienceWorkforce and Mobile.