Europa porneşte pe calea federalizării. Ce alege România ?

Paşii integrării

2. În ceea ce priveşte uniunea fiscală şi bugetară, aceasta va urma liniile trasate de Pactul Fiscal şi de constrângerile pe care le presupune în materie de politici bugetare şi de control al deficitelor care ar urma să fie plasate sub controlul Comisiei şi validate de Curtea Europeană de Justiţie.

3. Uniunea politică. După integrarea economică, monetară, fiscală şi bancară, următorul pas îl va constitui uniunea politică şi formarea federaţiei europene. În acest sens, institu-ţiile europene vor trebui transformate în vederea acoperirii actualului deficit de democraţie care le caracterizează prin înfiinţarea unor partide politice europene autentice (capabile să prezinte candidaţi în orice stat membru), care să înlocuiască actualele „uniuni de partide na-ţionale” şi care să poată prezenta candidaturi pentru funcţia de preşedinte al UE începând din 2014 şi prin creşterea rolului Parlamentului European. Această revoluţie politică a instituţiilor nu se va putea realiza însă decât pe baza unui nou tratat constituţional care să înlocuiască Tratatul de la Lisabona. Abia din acel moment se va putea vorbi de o federaţie de state europene capabilă să formuleze o politică economică coerentă, dar şi o politică externă relevantă pe scena internaţională.

Spre o „Europă germană”

Propunerile Comisiei vin în întâmpinarea opiniilor exprimate de cancelarul german, Angela Merkel, care în august a cerut constituirea unei Convenţii Constituţionale pe modelul celei americane, care a redactat Constituţia SUA. De altfel, planul lui Barroso se pliază în proporţie covârşitoare peste viziunea germană asupra Europei unite, care presupune responsabilitate şi disciplină fiscală şi bugetară, reducerea diferenţelor de competitivitate şi de productivitate între nord şi sud şi o integrare politică prudentă care să nu şteargă diferenţele dintre naţiuni. Perspectiva germană a obţinut ieri un ascendent şi legitimitate suplimentare, când cei opt judecători ai Curţii Constitu-ţio-nale au declarat în acord cu legea fundamentală germană tratatul privind înfiinţarea Mecanismului de Stabilizare European (Fondul de Salvare), care va permite UE să aibă acces la suficiente fonduri pentru a injecta pe pieţele ţărilor aflate în dificultate precum Grecia, Irlanda sau Portugalia. Vestea a fost primită cu uşurare de liderii politici germani, de pieţele financiare, euro s-a apreciat pentru prima oară faţă de dolar şi chiar şi Barroso a exclamat din hemiciclul de la Strasbourg „Era şi timpul !”. Cu toate acestea, Curtea de la Karlsruhe a limitat la 190 de miliarde de euro suma maximă la care guvernul federal poate recurge fără acceptul Bundestagului şi a lăsat în pronun-ţare caracterul constituţional al punerii Bundesbank sub controlul BCE, semn că Berlinul este precaut să nu transforme federa-ţia europeană într-un super-stat. Victoria proiectului german şter-ge, practic, din acest moment orice altă viziune alternativă.