“Profesioniştii sunt cei care trebuie să dea tonul în achiziţii”

Interviu cu Violeta Simionescu, director asociat in cadrul companiei Integrate Investment si partener la Roland Gareis Consulting.

“Profesionistii sunt cei care trebuie sa dea tonul in achizitii”

Astazi la fel ca si ieri, vremurile par a fi caracterizate prin “criza”, fie ea financiara sau economica, la care se adauga o continua criza politica. Daca insa discutam despre “criza” in contextul provocarilor constante din ultima jumatate de secol, adica cele legate de schimbari climatice si de ritmul epuizarii resurselor naturale – resurse pe care, in fapt, ne bazam activitatea economica si implicit, dezvoltarea sociala si economica – am putea intelege nevoia de reactie si instinctul de supravietuire a sistemelor sociale la contextul descris.

 

In acelasi timp, nu poate trece neobservata conotatia expresiei “business as usual” si faptul ca la nivelul Uniunii Europene continua generarea de politici economice asociate directionarii catre o crestere economica inteligenta, durabila si favorabila incluziunii, in paralel cu generarea de mecanisme de implementare a acestora, reflectate, spre exemplu prin orientarile integrate adoptate de catre Consiliul European in iulie 2010. Violeta Simionescu, director asociat in cadrul companiei Integrate Investment si partener la Roland Gareis Consulting, cu o experienta de peste 12 ani in domeniul achizitiilor, explica sistemul prin care achizitiile se pot transforma in motoare de crestere economica.

 

Exista diferente majore in modul in care actorii principali din economie ( sectorul public si cel privat) inteleg sa implementeze conceptul de dezvoltare durabila ? 

Majoritatea organizatiilor din sectorul privat si cateva organizatii din sectorul public, inteleg si anticipeaza tendintele care vor configura si contura pietele de viitor si care par a avea un numitor comun: dezvoltarea durabila – sau sustenabilitatea in limbaj accesibil.Evident este insa ca modul de creare a valorii adaugate in termeni “sustenabili” este subiect al prioritatilor definite de un guvern pe de o parte si de sectorul privat pe de alta parte, intr-un context in care nu trebuie sa mai vorbim despre “pasarea” responsabilitatilor ci despre impartirea acestora.

 

Nimeni nu vorbeste insa de o transformare majora, stadiul in Romania fiind inca cel al unei abordari reactive, intelegand prin aceasta fie schimbari in legislatie, generate in marea majoritate a situatiilor de transpunerea directivelor in legislatia nationala, fie comunicarea agresiva a necesitatii utilizarii resurselor in mod eficient. Desi caracterizata ca fiind reactiva, aceasta abordare asigura totusi cadrul pentru o constanta ameliorare a eficientei utilizarii resurselor, si in prima instanta, functie de nivelul de dezvoltare al societatii, crearea de noi piete, stimularea inovarii si crearea de valoare adaugata economica si nu doar financiara. Ceea ce difera insa la nivel national este modul in care sectorul public si privat au inteles sa implementeze conceptul de dezvoltare durabila (sub aspect economic, social si al protectiei mediului).

 

Spre exemplu, in domeniul achizitiilor, sectorul public se rezuma la comunicarea agresiva a necesitatii utilizarii eficiente a fondurilor publice, in timp ce sectorul privat actioneaza efectiv in aceasta directie prin utilizarea de instrumente asociate dezvoltarii durabile, cum ar fi costul pe durata de viata drept criteriu pentru selectarea ofertei castigatoare sau stabilirea de cerinte minime legate de aspecte de mediu sau sociale.

 

Realitatea economica dar si documente ce au stat la baza formularii politicilor economice (ca de pilda “Raportul Monti”) au aratat ca impactul economic, ecologic si social al tranzactiilor de pe piata achizitiilor nu este apreciat la justa valoare, fiind de cele mai multe ori subevaluat si uneori interpretat eronat. Concret, majoritatea surselor de informare pe tema reformei in achizitii publice la nivel european precizeaza faptul ca desi legislatia ofera cadrul necesar realizarii de achizitii publice in mod eficient, la nivel de state membre exista potential pentru imbunatatirea eficientei si administrarii achizitiilor publice.

 

Ce impact au tranzactiile de pe piata achizitiilor publice la nivel comunitar ?

 

Impactul continutului tranzactiilor de pe pietei achizitiilor publice la nivel european din perspectiva economica, sociala si a protectiei mediului este semnificativ. Valoric, volumul tranzactiilor pentru care se publica anunturi de participare la nivelul Uniunii Europene este de 447,03 miliarde euro la nivelul anului 2010 (pentru Romania, volumul valoric este de 7,6 miliarde euro).

 

De aceea pare logica importanta acordata aspectelor ce tin de achizitii sau dezvoltare durabila la nivel de reglementare. Concret, atat achizitiile cat si dezvoltarea durabila inregistreaza o evolutie sistematica sub aspectul reglementarii la nivel european si national. Desigur, trebuie sa facem distinctie intre modificarile legislative care aduc valoare si contribuie la implementarea efectiva de politici economice si concepte de dezvoltare durabila si cele care nu aduc valoare, ci doar creaza “incarcare administrativa”.

 

Exemple de reglementari la nivel european care contribuie la implementarea efectiva a politicilor economice in domeniul dezvoltarii durabile sunt cele legate de sporirea importantei criteriilor sociale si de mediu, introducerea utilizarii costului pe durata de viata drept componenta a criteriului de atribuire, generalizarea comunicarii pe cale electronica in domeniul achizitiilor publice, reducerea sarcinii administrative prin reducerea numarului de documente solicitate operatorilor economici in procesul de achizitie. In paralel, dintre exemplele de reglementari in domeniul achizitiilor publice la nivel national care creaza “incarcare administrativa” amintim limitarea continutului documentatiei de atribuire la anumite aspecte care nu permit implementarea efectiva a conceptului de dezvoltare durabila sau descrierea corespunzatoare a modului de derulare a procesului de achizitii.

Utilizarea achizitiilor publice ca motoare de crestere economica

Este evidenta si dovedita – in practica si in literatura de specialitate – si comunicata ca atare prin cadrul legislativ existent, posibilitatea utilizarii achizitiilor ca instrument de implementare a politicilor economice ce includ componente ce contribuie la asigurarea unei dezvoltari durabile pe termen lung. Astfel, devine vizibil ca pentru o abordare pragmatica in utilizarea achizitiilor drept vehicul de implementare a politicilor economice (la nivel de stat) sau a strategiilor de dezvoltare ce includ componente ale dezvoltarii durabile, sunt necesare cel putin urmatoarele :

 

* Schimbarea modului de abordare in diseminarea conceptelor de achizitii si dezvoltare durabila la nivel national. 

Aceste concepte trebuie privite dincolo de „Monitorul Oficial”, respectiv dincolo de procedurile cuprinse in manualele de achizitii existente la nivelul organizatiilor din sectorul privat, intelegand prin aceasta largirea orizontului de intelegere si aprofundarea rolului achizitiilor. Dincolo de obligativitatea respectarii anumitor reguli in relatia cu piata, achizitiile trebuie abordate din perspectiva unui nou stadiu in evolutia dezvoltarii unui sistem social. Aceasta schimbare de perspectiva este absolut necesara, achizitiile fiind, in fapt, in zilele noastre mijlocul de atingere a obiectivelor stabilite. Practic, achizitiile inseamna modul contemporan de obtinere a resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor unui stat sau a unei organizatii din sectorul privat, utilizand tranzactiile comerciale pentru asigurarea accesului la resurse.

 

* Deplasarea centrului de preocupare a autoritatilor ce reglementeaza tranzactiile comerciale realizate din fonduri publice de la nivel operational la nivel strategic.

Descrierea asociata cu rolul fundamental de formulare la nivel de conceptie, promovare si implementare a politicii in achizitii publice nu trebuie limitata la interventii asupra continutului documentelor asociate achizitiilor sau controlului. Acest rol presupune inainte de toate o abordare pro-activa si o analiza in profunzime a nevoilor autoritatilor contractante in raport cu legislatia in achizitii publice. Mai mult, aceasta presupune inclusiv intelegerea si asumarea rolului „suport” al achizitiilor.

 

* Instituirea unui program educational multidisciplinar pentru personalul implicat in realizarea achizitiilor.

Trecand peste conjunctura actuala si peste masurile stabilite pe termen scurt, trebuie sa admitem ca pe termen lung este nevoie de o recunoastere a ocupatiei de achizitor si de o conturare a unei evolutii in cariera de achizitor (inclusiv la nivel formal) in paralel cu recunoasterea rolului si importantei functiei „achizitii” la nivel de organizatie. Recunoasterea profesiei de achizitor inseamna si acceptarea faptului ca nu poti deveni expert in achizitii in urma unei sesiuni de perfectionare de 4 zile si ca acest mod de abordare nu este unul sustenabil.

In majoritatea statelor exista retele profesionale ale achizitorilor precum si organizatii recunoscute pentru programe educationale de elita in achizitii. De pilda, programul educational CIPS, operativ din primavara 2013 si promovat de catre renumita organizatie britanica Chartered Institute of Purchaising & Supply si partenerii sai – Universitatea Nationala de Aparare „Carol I”, Colegiul National de Aparare, Charles Kendall Group si Integrate Investment – ofera tocmai posibilitatea unei perfectionari la standarde internationale cu toate avantajele care deriva.

 

Este imbucurator faptul ca vestea lansarii la Bucuresti a Centrului de studii CIPS a fost primita cu interes si entuziasm de mediul de afaceri din Romania, semn ca, desi la inceput de drum, aceasta meserie starneste dorinta de specializare in randul profesionistilor romani si a companiilor care sunt gata sa investeasca in viitorul profesional al angajatilor.